• Zilele și orele de primire în audiență a cetățenilor de către conducerea Băncii Naționale.

  • Sergiu Cioclea, Guvernator al Băncii Naţionale

    Prima zi de luni a lunii: 14.00-17.00.
    Programare la telefon: +373 22 822 606;

  • Aureliu Cincilei, Viceguvernator al Băncii Naţionale

    A treia zi de luni a lunii: 14.00-17.00.
    Programare la telefon: +373 22 822 608;

  • Ion Sturzu, Viceguvernator al Băncii Naţionale

    A patra zi de luni a lunii: 14.00-17.00.
    Programare la telefon: +373 22 822 607.

Vă rugăm să luați cunoștință cu cerințele înaintate față de primirea și examinarea petițiilor adresate Băncii Naționale a Moldovei.

Detalii

 

Bine ați venit pe pagină oficială a Băncii Naționale a Moldovei!

Main navigation BNM

Extinde Ascunde
16.03.2017

Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII  din  21.07.1995

L E G E A
instituţiilor financiare
nr. 550-XIII din 21.07.1995

 

Republicată în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.78-81/199 din 13.05.2011
Republicată în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.110-113/334 din 02.07.2010
Publicată în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1/2 din 01.01.1996

 

* * *

C U P R I N S

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul prezentei legi
Articolul 2. Acţiunea prezentei legi
Articolul 3. Noţiuni principale

Capitolul II
LICENŢIEREA BĂNCILOR

Articolul 4. Dreptul de a licenţia
Articolul 5. Capitalul iniţial (social)
Articolul 6. Cererea pentru eliberarea licenţei
Articolul 7. Decizia privind eliberarea licenţei
Articolul 8. Termenul licenţei. Copii autorizate de pe licenţă. Taxe
Articolul 9. Registrul băncilor
Articolul 10. Retragerea licenţei
Articolul 11. Publicarea şi intrarea în vigoare a hotărîrii de retragere a licenţei
Articolul 12. Interdicţii

Capitolul III
ORGANIZAREA ŞI ADMINISTRAREA BĂNCILOR

Articolul 13. Organizarea şi independenţa băncilor
Articolul 131. Filiala şi reprezentanţa băncii
Articolul 14. Capitalul reglementat
Articolul 15. Restricţiile privind proprietatea şi cotele
Articolul 151. Exceptarea de la obligaţia de solicitare în prealabil a permisiunii
Articolul 152. Solicitarea permisiunii prealabile
Articolul 153. Evaluarea achizitorului potenţial
Articolul 154. Notificarea înstrăinării şi reducerii cotei de participare în capitalul social al băncii
Articolul 155. Informări subsecvente
Articolul 156. Nerespectarea cerinţelor privind calitatea acţionariatului
Articolul 157. Înstrăinarea cotei de participare în capitalul social al băncii a persoanei rezidente în jurisdicţiile ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă
Articolul 158. Lista acţionarilor cu drept de participare la adunarea generală a acţionarilor
Articolul 16. Reorganizarea băncilor
Articolul 17. Statutul şi regulamentele
Articolul 18. Organul de administrare şi organul de control
Articolul 19. Consiliul băncii
Articolul 20. Comisia de cenzori
Articolul 21. Exigenţele faţă de administratori
Articolul 22. Secretul bancar şi obligaţiile fiduciare
Articolul 23. Prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului
Articolul 24. Conflictele de interes

 

Capitolul III1
REGIMUL FILIALELOR BĂNCILOR STRĂINE

Articolul 241. Condiţiile de desfăşurare a activităţii filialelor băncilor străine pe teritoriul Republicii Moldova
Articolul 242. Denumirea filialei băncii străine
Articolul 243. Cerinţele de licenţiere a filialei băncii străine
Articolul 244. Capitalul de dotare al filialei băncii străine
Articolul 245. Conducerea filialei băncii străine
Articolul 246. Evaluarea calităţii băncii străine care solicită înfiinţarea filialei
Articolul 247. Retragerea licenţei filialei băncii străine
Articolul 248. Publicarea informaţiei de către filiala unei bănci străine
 

 

Capitolul IV
EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR

Articolul 25. Cerinţele de prudenţă
Articolul 26. Activităţi financiare permise băncilor
Articolul 27. Interzicerea operaţiunilor şi activităţilor anticompetitive
Articolul 28. Măsuri de prudenţă
Articolul 281. Externalizarea
Articolul 29. Documentele instituţiilor financiare
Articolul 30. Cerinţe de dezvăluire a informaţiei de către bancă
Articolul 31. Tranzacţiile cu funcţionarii băncii şi cu persoanele afiliate băncii
Articolul 32. Acordarea de credite

Capitolul V
CONTURI, SITUAŢII FINANCIARE, AUDIT, RAPOARTE ŞI INSPECŢII

Articolul 33. Conturile şi situaţiile de seamă financiare
Articolul 34. Auditul extern
Articolul 35. Publicarea bilanţului, raportului auditorului emis de către societatea de audit avizului auditului extern şi raportului anual
Articolul 36. Inspecţia filialelor
Articolul 37. Rapoarte şi inspecţii

Capitolul V1
MĂSURI DE SANARE

Articolul 379. Măsuri de sanare financiară

Capitolul VI
ÎNCĂLCĂRI, MĂSURI DE REMEDIERE ŞI SANCŢIUNI

Articolul 38. Încălcări, măsuri de remediere şi sancţiuni

Capitolul VI1
LICHIDAREA SILITĂ A BĂNCII

Articolul 381. Prevederi generale referitor la lichidarea silită a băncii
Articolul 382. Condiţiile pentru numirea lichidatorului
Articolul 383. Comunicarea lichidării
Articolul 384. Principalele atribuţii şi drepturi ale lichidatorului
Articolul 385. Efectele iniţierii procedurii de lichidare
Articolul 386. Procedura de lichidare
Articolul 387. Acţiunile întreprinse de lichidator. Procedura de vînzare a băncii, de predare a activelor şi de predare a obligaţiilor băncii
Articolul 388. Cheltuielile legate de procesul de lichidare
Articolul 389. Măsurile prealabile onorării creanţelor faţă de bancă
Articolul 3810. Contestaţiile privind măsurile prealabile onorării creanţelor faţă de bancă
Articolul 3811. Onorarea creanţelor faţă de bancă şi priorităţi la onorare
Articolul 3812. Darea de seamă. Încheierea procesului de lichidare
Articolul 3813. Responsabilitatea lichidatorului
Articolul 3814. Redeschiderea procesului de lichidare
Articolul 3815. Răspunderea pentru intrarea în insolvabilitate a băncii

Capitolul VI2
LICHIDAREA BENEVOLĂ A BĂNCII

Articolul 3816. Condiţiile de lichidare benevolă
Articolul 3817. Modul de lichidare benevolă

Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 39. Dispoziţii tranzitorii
Articolul 40. Supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare
Articolul 41. Actele normative ale Băncii Naţionale
Articolul 42. Soluţionarea litigiilor
Articolul 43. Dispoziţii finale

 

Notă: În cuprinsul legii sintagma “Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma “Centrul Naţional Anticorupţie” conform Legii nr.120 din 25.05.2012, în vigoare 01.10.2012

Parlamentul adoptă prezenta lege

 

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul prezentei legi

Prezenta lege are ca obiect protejarea intereselor deponenţilor, păstrarea secretului depozitelor, neadmiterea riscului excesiv în sistemul financiar, promovarea unui sector financiar puternic şi competitiv şi facilitarea acţiunii forţelor de piaţă în prestarea serviciilor financiare.

Articolul 2. Acţiunea prezentei legi

(1) Prezenta lege se aplică pentru instituţiile financiare, cu excepţia celor pe care, datorită specificului, volumului mic al cifrei de afaceri sau provenienţei resurselor lor, Banca Naţională le scuteşte parţial sau total de prevederile prezentei legi.
(2) Banca Naţională are dreptul să impună adăugător instituţiilor financiare care nu sînt bănci prevederi referitoare la bănci din prezenta lege.

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi se utilizează următoarele noţiuni:
achizitor potenţial – orice persoană care urmează să dobîndească, prin orice modalitate, direct sau indirect, o cotă substanţială într-o bancă sau să îşi majoreze cota substanţială astfel încît proporţia drepturilor sale de vot sau a cotei în capitalul social să atingă ori să depăşească nivelul de 5%, 10%, 20%, 33% sau 50% ori astfel încît banca să devină o sucursală a sa;
achiziţie propusă – orice act sau fapt juridic care conduce la dobîndirea calităţii de achizitor potenţial;
administrator – membru al consiliului, al organului executiv, al comisiei de cenzori, contabilul-şef, conducătorul filialei persoanei, conducătorul filialei persoanei străine şi adjuncţii acestuia şi contabilul-şef al filialei persoanei străine, conducătorul adjunct al filialei sau contabilul-şef adjunct, inclusiv al filialei unei persoane străine, în cazul în care aceste persoane exercită obligaţiile funcţionale ale conducătorului filialei sau ale contabilului-şef, inclusiv al filialei unei persoane străine
afiliate ale unei alte persoane- se consideră următoarele persoane:
a) administratorii persoanei, iar în cazul băncii, şi membrii comitetului de credit;
b) persoanele juridice şi/ sau fizice care, direct sau indirect, deţin sau controlează 1 % şi mai mult din capitalul băncii, inclusiv beneficiarii lor efectivi şi lanţul părţilor interpuse prin care ultimul deţine sau îl controlează pe primul (anteriorul). Dacă soţul (soţia) unei astfel de persoane sau o rudă de gradul întîi deţine sau controlează o cotă în capitalul social al băncii, indiferent de mărimea acesteia, atunci se consideră că respectiva cotă este deţinută şi controlată de această persoană;
c) orice persoană care controlează persoana sau se află sub controlul persoanei, sau împreună cu persoana se află sub controlul unei alte persoane;
d) orice entitate asociată persoanei sau orice entitate, parte în asocieri în participaţie, orice entitate asociată sau orice entitate, parte în asocieri în participaţie a unui membru al grupului de persoane aflate în legătură cu persoana, sau entităţile şi persoana, părţi în asocieri în participaţie ale unei alte persoane;
e) persoanele afiliate persoanelor specificate la lit.a)-d);
f) membrii apropiaţi ai familiei oricărei persoane fizice menţionate la lit.a)-e), inclusiv soţii lor şi rudele soţilor, pînă la al treilea grad de rudenie;
g) persoana prin intermediul căreia este efectuată o tranzacţie în interesul persoanei prevăzute la lit.a)-f) şi care este considerată a fi influenţată de persoana prevăzută la lit.a)-f) în cadrul tranzacţiei respective din cauza existenţei unor relaţii de muncă, civile sau de alt gen dintre aceste persoane, determinate conform reglementărilor Băncii Naţionale;
h) alte persoane determinate de Banca Naţională prin actele normative.;
bancă – instituţie financiară care acceptă de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace total sau parţial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc;
beneficiar efectiv – persoană fizică care deţine sau controlează în ultimă instanţă achizitorul potenţial ori deţinătorul direct sau indirect al unei cote de participare în capitalul social al băncii;
capital – valoarea netă a fondurilor de care dispune o instituţie financiară, reprezentînd diferenţa dintre active şi obligaţii (datorii);
capital reglementat – fondurile proprii pe care instituţia financiară trebuie să le menţină în conformitate cu regulamentele Băncii Naţionale în care sînt stabilite părţile componente ale capitalului reglementat şi suma minimă pe care instituţia trebuie să o menţină în raport cu activele ponderate la risc ori cu totalul activelor;
control – relaţia dintre o întreprindere-mamă şi o sucursală a acesteia, conform noţiunilor din prezentul articol, sau o relaţie similară dintre două persoane de jure sau de facto, după cum este determinat de Banca Naţională;
cotă de participare la capital – drept de proprietate sau de vot în capitalul unei unităţi economice;
cotă substanţială – drept de proprietate direct sau indirect care reprezintă echivalentul de 1% sau mai mult din capitalul unităţii economice sau din dreptul de vot ori care permite exercitarea unei influenţe considerabile asupra managementului sau activităţii acesteia;
creanţă – orice instrument negociabil de datorie sau orice alt instrument echivalent, precum şi orice instrument negociabil care acordă dreptul de a achiziţiona o altă creanţă negociabilă prin subscriere sau schimb. Creanţele negociabile pot fi în formă de certificat sau de înscris în registrul contabil;
credit – orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiţia rambursării lor, plăţii dobînzii şi altor plăţi aferente; orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei; orice garanţie emisă, precum şi orice angajament de a achiziţiona o creanţă sau alte drepturi de a efectua o plată;
datorie subordonată – sumă de bani depusă, care îndeplineşte următoarele criterii:
- este neasigurată;
- termenul de scadenţă este de cel puţin 5 ani. Dacă termenul de scadenţă nu este fixat, este rambursabilă la cererea deţinătorului în termen nu mai mic de 5 ani de la data depunerii şi cu condiţia obţinerii prealabile de la Banca Naţională a permisiunii eliberate în condiţiile art.7 alin.(2);
- nu este rambursabilă înainte de data scadenţei, cu excepţia cazului lichidării băncii;
- în cazul lichidării băncii, se achită după executarea creanţelor tuturor creditorilor băncii, dar înaintea executării creanţelor acţionarilor;
- poate fi considerată drept componentă a capitalului reglementat în condiţiile stabilite de Banca Naţională;
depozit – sumă de bani depusă care:
- urmează să fie rambursată fie la vedere, fie la termen, cu sau fără dobîndă ori cu orice alt beneficiu, fie în condiţiile convenite în comun de către deponent (persoana care depune banii) sau de împuternicitul acestuia şi de banca ce acceptă banii;
- nu se raportă la datorii subordonate, la dreptul de proprietate ori la servicii, inclusiv la serviciile de asigurare;
- este atestată sau nu de orice evidenţă scrisă ori de orice chitanţă, certificat, notă sau de un alt document al băncii care acceptă banii;
depozite personale – depozite ale persoanelor fizice;
distribuire a capitalului – distribuire, efectuată de instituţia financiară către acţionari, a banilor sau a altor valori obţinute pe baza proprietăţii lor, cu excepţia:
- dividendelor constituite numai din acţiuni ale instituţiei sau din drepturi de a achiziţiona astfel de acţiuni;
- sumei plătite în baza depozitelor la o bancă cooperatistă care, conform determinării făcute de Banca Naţională, nu reprezintă o distribuire în sensul art.28 alin.(4);
dobîndire/deţinere indirectă – dobîndire/deţinere a unei cote de participare în capitalul social al băncii prin intermediul unei persoane asupra căreia dobînditorul/deţinătorul, inclusiv beneficiarul efectiv al acestuia, exercită controlul;
documentaţie de credit – documentaţia care stă la baza unei convenţii între o bancă şi o altă persoană pentru acordarea unui credit şi cuprinde cel puţin:
- situaţia financiară curentă a solicitantului de credit şi a oricărei persoane care constituie o garanţie personală;
- o descriere a modalităţilor de garantare pentru plata integrală a datoriei şi, după caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garanţiei;
- o descriere a condiţiilor creditului, cuprinzînd valoarea creditului, rata dobînzii, schema de rambursare, obiectivul debitorului şi scopul pentru care a solicitat creditul;
- documentul cu semnăturile persoanelor care au autorizat acordarea creditului în numele băncii;
- alte documente determinate de bancă;
filială – subdiviziune separată, juridic dependentă de bancă, ce desfăşoară toate tipurile de activităţi financiare sau unele din ele;
instituţie financiară – persoană juridică ce acceptă depozite sau echivalente ale acestora netransferabile prin nici un instrument de plată şi care utilizează total sau parţial aceste mijloace pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc;
întreprindere-mamă – persoană care se află în oricare din următoarele situaţii:
a) are majoritatea drepturilor de vot într-o altă persoană (sucursală);
b) are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de conducere ale altei persoane (sucursale) şi este în acelaşi timp acţionar/asociat sau membru al acelei persoane (sucursale);
c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei persoane (sucursale), fiind sau nefiind acţionar/asociat ori membru al acesteia, în virtutea unui contract încheiat cu acea persoană (sucursală) sau a unor prevederi din actul de constituire al persoanei (sucursalei), în cazul în care legislaţia aplicabilă persoanei (sucursalei) îi permite acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau prevederi;
d) este acţionar/asociat sau membru al unei persoane (sucursale) şi majoritatea membrilor organelor de conducere ale acelei persoane (sucursale), aflaţi în funcţie în exerciţiul financiar în curs, în exerciţiul financiar anterior şi pînă la data la care sînt întocmite situaţiile financiare anuale consolidate, au fost numiţi numai ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot; această prevedere nu se aplică în situaţia în care o altă persoană are faţă de sucursală drepturile prevăzute la lit.a), b) sau c);
e) este acţionar/asociat sau membru al unei persoane (sucursale) şi controlează singură, în baza unui acord încheiat cu alţi acţionari/asociaţi sau membri ai acelei persoane (sucursale), majoritatea drepturilor de vot în acea sucursală;
f) exercită efectiv influenţă dominantă asupra altei persoane (sucursale) conform criteriilor prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale;
măsură de remediere – măsură de corectare a încălcărilor enumerate la art.38, care constă în:
- întocmirea unui plan de majorare a capitalului reglementat;
- formarea unor comisii ale consiliului băncii de supraveghere a creditelor, de gestiune a activelor şi pasivelor, de audit şi control intern;
- înlocuirea şefilor de subunităţi;
- crearea şi aplicarea unui sistem de control intern mai eficient;
- alte măsuri;
ordonanţă – normă obligatorie emisă de Banca Naţională în scopul executării prezentei legi cu privire la una sau mai multe instituţii financiare care nu constituie totalitatea instituţiilor financiare dintr-o categorie;
persoană – persoană fizică sau juridică, asociaţie sau grup de persoane aflate în legătură, înregistrate ca atare sau nu;
regulament – normă obligatorie emisă de Banca Naţională în scopul executării prezentei legi pentru una sau mai multe categorii de instituţii financiare şi pentru alte persoane juridice şi fizice;
reprezentanţă – subdiviziune separată situată în afara sediului băncii, juridic dependentă de bancă, ce reprezintă şi apără interesele ei;
sucursală – persoană aflată în relaţie cu o întreprindere-mamă, în una din situaţiile prevăzute la noţiunea “întreprindere-mamă”. Toate sucursalele unei întreprinderi-mamă care, la rîndul ei, este sucursală a altei întreprinderi-mamă sînt considerate sucursale ale celei din urmă;
entitate asociată – entitate în care persoana exercită o influenţă semnificativă;
influenţă semnificativă – capacitate a unei persoane de a participa la luarea deciziilor privind politicile financiare şi de gestionare a activităţii entităţii în care această persoană deţine, direct sau indirect, 20% sau mai mult din drepturile de vot, fără a exercita un control sau un control comun asupra politicilor respective;
asociere în participaţie – angajament contractual sau alt angajament similar prin care două sau mai multe persoane întreprind o activitate economică supusă controlului comun;
persoane care acţionează concertat se consideră persoanele aflate în situaţia în care fiecare dintre ele decide să exercite drepturile sale legate de cota de participare dobîndită sau pe care urmează să o dobîndească în conformitate cu un acord implicit sau explicit încheiat între persoanele respective. Pînă la proba contrară, următoarele persoane se prezumă a acţiona concertat:
a) persoanele care au achiziţionat acţiuni ale băncii în circumstanţe care denotă achiziţia coordonată sau intenţia comună a acestor persoane de a achiziţiona acţiunile băncii;
b) persoanele implicate:
persoanele care controlează sau sînt controlate de către altă persoană sau care se găsesc sub un control comun;
persoanele care sînt parte directă sau indirectă la acorduri în vederea obţinerii sau exercitării în comun a drepturilor de vot, dacă acţiunile, obiect al acordului, pot conferi o poziţie de control;
persoanele fizice din cadrul persoanei care au atribuţii de conducere sau control;
soţii, rudele şi afinii pînă la gradul al doilea ale persoanelor fizice menţionate în alineatele de mai sus;
persoanele care pot numi majoritatea membrilor organelor de conducere în cadrul unei persoane;
c) întreprinderea-mamă împreună cu sucursalele sale, precum şi oricare dintre sucursalele aceleiaşi întreprinderi-mamă între ele;
d) o persoană cu membrii organelor de conducere şi cu persoanele implicate, precum şi aceste persoane între ele;
e) o persoană cu fondurile ei de pensii şi cu persoana ce administrează aceste fonduri;
f) persoanele care, în derularea unor operaţiuni economice, utilizează resurse financiare avînd aceeaşi sursă sau provenind de la entităţi diferite care sînt persoane implicate;
g) persoanele care, în derularea unor operaţiuni economice, direcţionează beneficiile astfel obţinute către acelaşi destinatar sau către destinatari care sînt persoane implicate;
h) persoanele juridice ale căror structuri de proprietate sau organe de conducere au preponderent aceeaşi componenţă;
i) persoanele care au adoptat sau adoptă o politică investiţională similară, prin achiziţia de instrumente financiare emise de acelaşi emitent sau de persoane implicate cu acelaşi emitent şi/sau prin înstrăinarea de instrumente financiare emise de acelaşi emitent sau de persoane implicate cu acelaşi emitent;
j) persoanele al căror exerciţiu identic al drepturilor conferite de valorile mobiliare emise de bancă denotă o politică comună de durată cu referire la bancă;
k) persoanele care, pentru derularea unor operaţiuni economice, de reprezentare a intereselor sau pentru exercitarea drepturilor de vot conferite de instrumentele financiare deţinute, au desemnat sau desemnează ca mandatar, respectiv mandatari, aceeaşi persoană, respectiv persoane, care sînt persoane implicate;
l) persoanele care s-au asociat în orice formă juridică recunoscută de lege, iar scopul sau obiectivul asocierii sînt operaţiunile aflate în legătură cu banca;
m) persoanele care au deţinut sau deţin în acelaşi timp cote de participare la una sau mai multe persoane juridice, exercitînd controlul asupra acestora şi desfăşurînd o politică comună;
n) persoanele care au derulat sau derulează operaţiuni economice împreună;
o) alte persoane determinate de Banca Naţională conform criteriilor stabilite în actele normative.
[Art.3 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]
[Art.3 modificat prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]
 

Capitolul II
LICENŢIEREA BĂNCILOR

Articolul 4. Dreptul de a licenţia

Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv de a elibera licenţe băncilor şi filialelor băncilor străine.

Articolul 5. Capitalul iniţial (social)

(1) Suma minimă subscrisă şi depusă în capitalul băncii se stabileşte în cuantum de 100 de milioane de lei.
(2) Acţiunile se achită integral cu mijloace băneşti sau cu valori mobiliare de stat, în cazul capitalului iniţial al băncii-punte.

Articolul 6. Cererea pentru eliberarea licenţei

(1) Pentru eliberarea licenţei de a desfăşura activităţi financiare în conformitate cu art.26, se depune la Banca Naţională, în modul stabilit de ea, o cerere scrisă, la care se anexează:
a) acte care atestă existenţa sau inexistenţa antecedentelor penale, precum şi informaţii referitoare la calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei instituţii financiare, activitatea lor profesională din ultimii 10 ani;
b) date despre capitalul viitoarei bănci care se prevede să fie plătit;
c) business-planul viitoarei bănci cuprinzînd structura organizatorică, tipurile de activităţi financiare preconizate, pronosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani etc.;
d) acte care atestă existenţa sau inexistenţa antecedentelor penale, precum şi informaţii referitoare la numele (denumirea), domiciliul (sediul), activitatea comercială sau profesională din ultimii 10 ani şi cota de participare a fiecărei persoane care intenţionează să deţină 1% sau mai mult din acţiunile cu drept de vot ale băncii;
e) orice alte informaţii prevăzute de regulamentele Băncii Naţionale.
(2) În cazul în care Banca Naţională consideră că informaţiile de bază sînt insuficiente pentru eliberarea licenţei, poate cere solicitantului date suplimentare.
(3) Cererea de eliberare a licenţei pentru sucursalele unei bănci străine se depune de către aceasta în modul stabilit prin regulamentele Băncii Naţionale.
[Art.6 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]
[Art.6 modificat prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 7. Decizia privind eliberarea licenţei

(1) În termen de 3 luni de la data primirii cererii în condiţiile art.6, Banca Naţională o aprobă preliminar sau o respinge, aducînd în scris la cunoştinţa solicitantului decizia sa. Refuzul de a elibera licenţă trebuie să fie motivat. Ca motiv de respingere a cererii poate servi şi faptul că informaţia depusă este insuficientă pentru a se constata că solicitantul corespunde cerinţelor din alin.(2).
(2) Banca Naţională eliberează licenţă numai dacă este pe deplin convinsă că:
a) banca se va conforma condiţiilor prezentei legi;
b) calificarea, experienţa şi integritatea morală a administratorilor, acţionarilor cu cote substanţiale şi achizitorilor potenţiali sînt adecvate din perspectiva necesităţii asigurării unei administrări prudente şi sănătoase şi corespund business-planului şi activităţilor financiare pentru care banca va primi licenţă. La evaluarea achizitorilor potenţiali se au în vedere prevederile art.15– 153;
c) situaţia financiară a băncii va fi satisfăcătoare.
(3) După aprobarea preliminară a cererii, Banca Naţională stabileşte următoarele cerinţe pentru primirea licenţei:
a) depunerea capitalului iniţial, care nu trebuie să fie mai mic decît capitalul prevăzut la art.5;
b) angajarea de specialişti;
c)  încheierea de contract cu o societate de audit, conform art.34;
d) închirierea sau cumpărarea de utilaj pentru efectuarea operaţiunilor bancare şi de edificii bancare.
(4) Dacă în decursul unui an banca nu îndeplineşte cerinţele enumerate, aprobarea preliminară a cererii se anulează.
(5) Dacă cerinţele enumerate sînt satisfăcute, Banca Naţională eliberează licenţă în termen de o lună.
(6) Băncii străine se acordă licenţe pentru sucursale dacă:
a) în ţara de origine banca străină este licenţiată pentru activităţi de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;
b) autorităţile competente din ţara de origine care supraveghează activitatea financiară a băncii străine la sediul ei central au aprobat în scris eliberarea unei astfel de licenţe;
c) Banca Naţională constată că banca străină este supravegheată adecvat, în mod consolidat, de autorităţile competente din ţara de origine, inclusiv în scopurile prevenirii şi combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului.
(7) Instituţiile financiare care practică unele activităţi financiare şi care nu sînt calificate ca bancă potrivit prezentei legi primesc licenţă în modul stabilit de Banca Naţională.
(8) Banca Naţională nu eliberează licenţă în cazul cînd capitalul băncii ce se constituie nu corespunde cuantumului capitalului reglementat plus cheltuielile necesare pentru constituirea băncii. Cheltuielile legate de constituirea băncii se efectuează în limita prevăzută în business-planul elaborat în conformitate cu prevederile art.6 alin.(1) lit.c).
[Art.7 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]
[Art.7 modificat prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 8. Termenul licenţei. Copii autorizate de pe licenţă. Taxe
(1) Licenţa se eliberează pe un termen nedeterminat şi este netransferabilă.
(2) Pentru fiecare filială sau o altă subdiviziune separată a băncii în care se va desfăşura activitatea pe baza licenţei, băncii i se eliberează copii autorizate de pe aceasta.
(3) Taxa pentru eliberarea licenţei se stabileşte la valoarea de 50000 de lei.
(4) Taxa pentru eliberarea copiei autorizate de pe licenţă, pentru reperfectarea licenţei /copiei autorizate de pe aceasta, precum şi cea pentru eliberarea duplicatului licenţei /copiei autorizate de pe aceasta se stabilesc la valoarea de 450 lei.
(5) Sumele taxelor indicate la alineatele (3) şi (4) se varsă la bugetul de stat şi sînt nerambursabile în cazul în care banca/filiala sau o altă subdiviziune separată a băncii nu îşi începe activitatea sau încetează să funcţioneze.

Articolul 9. Registrul băncilor

(1) Banca Naţională ţine registrul băncilor și filialele băncilor străine, în care se înscriu denumirea, adresele sediului central şi ale filialelor şi reprezentanţelor lor şi la care se anexează copiile de pe documentele indicate la art.17alin. (3). Acest registru va fi accesibil permanent publicului.
(2) În toate subdiviziunile separate ale Băncii Naţionale trebuie să se afle copii de pe registrul băncilor licenţiate care vor fi accesibile permanent publicului.
(3) Băncile şi filialele băncilor străine ale căror licenţe au fost retrase se exclud din registru prin înscrisul respectiv.
[Art.9 completat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Articolul 10. Retragerea licenţei

(1) Banca Naţională poate retrage licenţa băncii în cazul în care:
a) retragerea licenţei este solicitată de bancă;
b) au fost comise încălcările enumerate la art.38;
c) licenţa a fost obţinută în baza unor informaţii eronate, oferite de solicitant sau referitoare la el;
d) banca nu a început activitatea într-un termen de un an de la data eliberării licenţei sau a fost incapabilă timp de peste 6 luni de a efectua operaţiuni de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;
e) a fost retrasă licenţa unei alte bănci care deţine o cotă substanţială în banca respectivă;
f) a avut loc reorganizarea băncilor sau vinderea unei părţi ce reprezintă 25% şi mai mult din activele băncii;
[Lit.g) abrogată prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]
h) banca este lichidată conform hotărîrii luate de acţionarii ei sau încetează să existe ca unitate juridică independentă;
i) activităţile financiare ale băncii din primii 3 ani de funcţionare se deosebesc considerabil de cele preconizate în cererea de eliberare a licenţei, iar în opinia Băncii Naţionale o astfel de deviere nu este justificată de noile circumstanţe economice;
j) deţinătorii direcţi şi indirecţi de acţiuni ale băncii nu respectă condiţiile prevăzute de lege pentru asigurarea unei administrări prudente şi sănătoase a băncii ori nu permit efectuarea unei supravegheri eficiente;
k) nu au fost lichidate circumstanţele ce au servit drept temei pentru desemnarea administratorului temporar ori, în opinia Băncii Naţionale, acestea nu pot fi lichidate în perioada aplicării respectivei măsuri;
l) măsura suspendării dreptului de vot este aplicată acţionarilor care deţin întregul capital social al băncii.
m) au fost comise încălcări ale prevederilor legislaţiei privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.
n) banca nu mai îndeplineşte cerinţele care au stat la baza acordării licenţei.
(11) Banca Naţională retrage licenţa băncii în cazul insolvabilităţii ei dacă condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, prevăzute în art.58 din Legea privind redresarea şi rezoluţia băncilor, nu sînt întrunite.
(2) În cazul în care retragerea licenţei este solicitată de bancă sau de acţionarii ei în baza hotărîrii luate, retragerea licenţei şi lichidarea băncii se efectuează în conformitate cu prevederile capitolului VI2.
(3) Banca Naţională poate retrage licenţa acordată unei sucursale a unei bănci străine în mod corespunzător situaţiilor prevăzute la alin.(1) şi (11).
(4) Hotărîrea Băncii Naţionale de retragere a licenţei va cuprinde temeiurile de retragere a licenţei, data şi ora exactă a adoptării hotărîrii. Despre retragerea licenţei se comunică imediat în scris băncii respective, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
[Art.10 completat prin Legea nr.185 din 22.07.2016, în vigoare 16.03.2017]
[Art.10 completat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

[Art.10 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.10 modificat prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 11. Publicarea şi intrarea în vigoare a hotărîrii de retragere a licenţei

(1) Hotărîrea de retragere a licenţei se publică, în cel mult 7 zile de la adoptare, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Un anunţ privind retragerea licenţei se publică în termenul indicat în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate.
(2) Hotărîrea de retragere a licenţei intră în vigoare la data şi ora exactă a adoptării hotărîrii, prevăzute în aceasta.
(3) De la data intrării în vigoare a hotărîrii de retragere a licenţei, banca este obligată să nu se angajeze în activităţi financiare, să-şi lichideze activele într-un timp cît mai scurt, să înceteze acceptarea depozitelor şi să-şi onoreze obligaţiile. În procesul de lichidare banca rămîne subiectul prezentei legi, ca şi în timpul deţinerii licenţei, în măsura în care este necesar pentru dobîndirea şi recuperarea activelor, conservarea şi lichidarea patrimoniului, inclusiv pentru onorarea obligaţiilor, şi pentru luarea altor măsuri în vederea lichidării băncii.
(4) Banca Naţională supraveghează procesul de lichidare a băncii pînă la încheierea acestuia şi radierea băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice. Banca, la cererea Băncii Naţionale, asigură accesul angajaţilor împuterniciţi la încăperile şi registrele băncii, prezintă documente, informaţii şi rapoarte în legătură cu lichidarea băncii.
[Art.11 modificat prin Legea nr.185 din 22.07.2016, în vigoare 16.03.2017]

Articolul 12. Interdicţii

(1) Nici o persoană nu poate practica activităţi financiare, care includ acceptarea de depozite sau echivalente ale acestora, fără licenţă emisă de Banca Naţională.
(2) Nici o persoană, cu excepţia băncilor, nu poate accepta depozite personale sau echivalente ale acestora.
(3) Nici o persoană care nu are licenţă emisă de Banca Naţională nu poate să utilizeze referitor la activitatea sa cuvîntul “bancă” sau derivate ale lui, cu excepţia cazurilor cînd folosirea lor este recunoscută de lege sau de un acord internaţional şi cînd este evident din context că acest cuvînt şi derivatele lui nu se referă la activitate financiară.
(4) Nici o bancă străină nu poate desfăşura direct activitate financiară în Republica Moldova decît prin filiale şi sucursale pentru care Banca Naţională a emis licenţa. Banca străină poate deschide reprezentanţe în Republica Moldova numai după notificarea Băncii Naţionale, în conformitate cu actele normative adoptate de aceasta. Reprezentanţele băncilor străine îşi vor limita activitatea la acte de informare, de legătură sau de reprezentare şi nu vor efectua nici una din activităţile prevăzute la art.26.
(5) Nici o persoană nu poate atrage depozite prin reprezentare eronată a faptelor, creare a unor aparenţe, prin inducere în eroare sau prin alte manipulări.
 

Capitolul III
ORGANIZAREA ŞI ADMINISTRAREA BĂNCILOR

Articolul 13. Organizarea şi independenţa băncilor

(1) Băncile sînt organizate ca societăţi pe acţiuni conform legislaţiei despre societăţile pe acţiuni.
(2) Banca dispune de independenţă juridică, operaţională, financiară şi administrativă faţă de orice persoană, inclusiv faţă de Banca Naţională, de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice, dacă legislaţia nu prevede altfel. Nici o persoană nu poate îngrădi independenţa băncilor, nu poate influenţa administratorii în exercitarea funcţiilor, nu poate interveni în activitatea vreunei bănci, cu excepţia executării unor obligaţii sau împuterniciri specifice prevăzute de legislaţie.
(3) Banca este în drept să încheie contracte, să posede şi să dispună de bunuri mobile şi imobile şi să fie parte în proces.
(4) Băncile pot deschide filiale şi reprezentanţe pe teritoriul Republicii Moldova şi al altor state numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale, în condiţiile stabilite de actele normative adoptate de aceasta.

Articolul 131. Filiala şi reprezentanţa băncii

(1) Filiala băncii desfăşoară în numele ei toate sau unele din activităţile financiare prevăzute de licenţa eliberată băncii şi acţionează în limitele împuternicirilor acordate de bancă.
(2) Reprezentanţa băncii nu are dreptul să desfăşoare activităţi financiare şi alte activităţi, cu excepţia celor de informare, reprezentare şi apărare a intereselor băncii.
(3) Denumirea filialei, reprezentanţei trebuie să includă indicarea faptului că este filială, respectiv, reprezentanţa băncii care а deschis-o. (4) Filiala, reprezentanţa se deschide/se închide prin hotărîrea organului de conducere al băncii căruia i s-a acordat acest drept în conformitate cu statutul băncii.
(5) Înregistrarea filialei, reprezentanţei la organul înregistrării de stat se efectuează la prezentarea avizului Băncii Naţionale cu privire la aprobarea deschiderii filialei, reprezentanţei.
(6) Filiala băncii poate avea subdiviziuni structurale interne (agenţii, puncte de schimb valutar) situate în afara sediului ei, care nu au bilanţ separat (denumite în continuare oficii secundare). Denumirea oficiului secundar va conţine indicarea tipului acestuia şi a apartenenţei la filiala concretă în cadrul căreia a fost deschis.
(7) Agenţia poate desfăşura activităţi (inclusiv cele ale punctului de schimb valutar) determinate de bancă în conformitate cu lista activităţilor permise acesteia, stabilite în actele normative ale Băncii Naţionale. Punctul de schimb valutar îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr.62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară.
(8) Oficiul secundar se deschide/se închide prin hotărîrea organului de conducere al băncii căruia i s-a acordat acest drept în conformitate cu statutul băncii. Oficiul secundar se indică în regulamentul filialei.
(9) În cazul luării hotărîrii privind închiderea filialei (oficiului secundar), banca (filiala), în termen de 10 zile, este obligată să notifice clienţii deserviţi de filiala respectivă (oficiul secundar respectiv) şi să ia măsuri privind executarea obligaţiilor faţă de aceştia.
(10) Despre închiderea filialei, reprezentanţei, deschiderea şi închiderea oficiului secundar, banca notifică Banca Naţională în condiţiile stabilite în actele ei normative.

Articolul 14. Capitalul reglementat

(1) Suma minimă pe care banca o menţine în calitate de capital reglementat nu poate fi mai mică decît cuantumul capitalului iniţial stabilit la art.5 alin.(1).
(2) Acţiunile se achită integral cu mijloace băneşti.
(3) Acţiunile pot fi achitate, integral sau parţial, cu valori mobiliare de stat emise în acest scop de Guvern, în persoana Ministerului Finanţelor, în situaţii de criză financiară sistemică, definite astfel de organul naţional instituit pentru gestionarea crizelor financiare sistemice precum şi în cazurile prevăzute în art.111 şi art.217 din Legea privind redresarea şi rezoluţia băncilor.
[Art.14 completat prin Legea nr.187 din 28.09.2014, în vigoare 10.10.2014]

Articolul 15. Restricţiile privind cotele de participare în capitalul social al băncii

(1) Fără permisiunea prealabilă scrisă a Băncii Naţionale:
a) nici un achizitor potenţial nu poate să dobîndească, prin nici o modalitate, o cotă substanţială în capitalul social al băncii ori să îşi majoreze cota substanţială astfel încît proporţia drepturilor sale de vot sau a cotei de participare în capitalul social să atingă ori să depăşească nivelul de 5%, 10%, 20%, 33% sau 50% ori astfel încît banca să devină o sucursală a sa;
b) nici o persoană nu poate să dobîndească, individual sau concertat, prin nici o modalitate, o cotă în capitalul social al băncii asupra căreia au devenit incidente prevederile alin.(2).
c) nicio persoană nu poate primi acţiuni ale băncii ca aport la capitalul său social;
d) nicio persoană, individual sau concertat, nu poate să achiziţioneze ori să subscrie acţiuni ale băncii, emise în conformitate cu prevederile art.156 alin.(3).
[Alin.(11) art.15 abrogat prin Legea nr.202 din 20.11.2015, în vigoare 11.12.2015]
(2) Exerciţiul dreptului de vot, al dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, al dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, al dreptului de a propune candidaţi pentru membrii consiliului societăţii, ai organului executiv şi ai comisiei de cenzori, al dreptului de a primi dividende este suspendat de drept din data achiziţiei realizate cu încălcarea prevederilor alin.(1). Acţiunile al căror exerciţiu al dreptului de vot este suspendat nu se vor lua în considerare la adoptarea hotărîrilor privind chestiunile incluse pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor, precum şi nu se vor lua în calcul la stabilirea rezultatelor votării, respectiv, nu vor fi cuprinse în voturile reprezentate la adunare. Banca Naţională informează achizitorul şi banca, în termen de 5 zile de la data la care a aflat despre achiziţia realizată cu încălcarea prevederilor alin.(1), despre incidenţa prevederilor vizînd suspendarea exerciţiului drepturilor prevăzute la prezentul alineat.
(3) Persoanele care au încălcat prevederile alin.(1) vor înstrăina, în termen de 3 luni de la data achiziţiei, acţiunile aferente cotei substanţiale astfel achiziţionate. Dacă după expirarea termenului acţiunile nu au fost înstrăinate, devin incidente prevederile art.156 alin.(3).
(4) Persoanele care sînt împuternicite conform legii să înregistreze transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor băncii vor face înregistrările respective numai cu condiţia prezentării permisiunii prealabile a Băncii Naţionale, în cazurile prevăzute de prezenta lege. Procedura de înregistrare a transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor băncilor se realizează conform actelor normative ale Băncii Naţionale, coordonate cu Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
(5) În aplicarea prevederilor prezentului articol şi ale art.151–156, calculul drepturilor de vot se realizează conform actelor normative ale Băncii Naţionale, coordonate cu Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
(6) Persoanele rezidente în jurisdicţiile ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă nu pot deţine direct sau indirect cote de participare în capitalul social al băncilor. Lista jurisdicţiilor ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă este stabilită prin actele normative ale Băncii Naţionale.
[Art.15 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]
[Art.15 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 28.04.2015]
[Art.15 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014] 
[Art.15 modificat prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]
[Art.15 modificat prin Legea nr.5 din 15.01.2012, în vigoare 07.03.2012] 
Notă: Se declară neconstituţională Legea nr.184 din 27.08.2011 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.28 din 22.12.2011, în vigoare 22 decembrie 2011 
[Art.15 modificat prin Legea nr.184 din 27.08.2011, în vigoare 28.08.2011]

Articolul 151. Exceptarea de la obligaţia de solicitare în prealabil a permisiunii

(1) Prevederile art.15 alin.(1) nu se aplică în circumstanţe obiective, stabilite conform actelor normative ale Băncii Naţionale. În acest caz, exerciţiul dreptului de vot, al dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, al dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, al dreptului de a propune candidaţi pentru membrii consiliului societăţii, ai organului executiv şi ai comisiei de cenzori, al dreptului de a primi dividende este suspendat de drept de la data achiziţiei pînă la data eliberării de către Banca Naţională a permisiunii în condiţiile prezentei legi. Banca Naţională informează achizitorul, în termen de 5 zile de la data la care a aflat despre achiziţia realizată în condiţiile prezentului alineat, despre incidenţa prevederilor vizînd suspendarea exerciţiului drepturilor menţionate.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), acţionarii vor informa Banca Naţională despre achiziţie în termen de 15 zile de la data achiziţiei şi vor solicita permisiunea Băncii Naţionale în termen de 60 de zile de la data achiziţiei.
(3) La solicitarea şi eliberarea permisiunii vor fi aplicate prevederile art.152 şi 153.
(4) Dacă acţionarii nu solicită permisiunea Băncii Naţionale în termenul prevăzut la alin.(2) sau dacă, în urma evaluării efectuate, Banca Naţională refuză eliberarea permisiunii, acţionarii vor înstrăina, în termen de 3 luni de la data achiziţiei sau, după caz, de la data la care a fost emis acest refuz, acţiunile aferente cotei substanţiale astfel achiziţionate. Dacă după expirarea termenului acţiunile nu au fost înstrăinate, devin incidente prevederile art.156 alin.(3).
[Art.151 completat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]
[Art.151 introdus prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 152. Solicitarea permisiunii prealabile

(1) Orice achizitor potenţial va solicita permisiunea prealabilă scrisă a Băncii Naţionale pentru dobîndirea sau majorarea cotei substanţiale în capitalul social al băncii prin care urmează să fie atinse nivelurile prevăzute la art.15 alin.(1), cu indicarea mărimii cotei de participare ce constituie obiectul achiziţiei şi furnizarea informaţiilor şi documentelor relevante prevăzute la art.153 alin.(5).
(11) Pentru solicitarea permisiunii prevăzute la art.15 alin.(1) lit.b), c) şi d) persoana, cu excepţia achizitorului potenţial, prezintă documentele şi informaţiile relevante, conform actelor normative ale Băncii Naţionale, care vor fi examinate în termenele prevăzute la alin.(3)-(9). În cazul dobîndirii unei cote în capitalul băncii inferioare celei substanţiale, la evaluarea persoanei Banca Naţională va ţine cont de prevederile art.153 alin.(1) lit.a), e) f) şi g), alin.(2)-(4), (6) şi (7).
(2) Se prezumă, pînă la proba contrară, că mai multe persoane acţionează concertat în calitate de achizitori potenţiali conform constatărilor Băncii Naţionale.
(3) Banca Naţională confirmă în scris, în cel mult 2 zile lucrătoare, achizitorului potenţial primirea solicitării.
(4) Banca Naţională realizează evaluarea prevăzută la art.153 alin.(1) în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii tuturor documentelor care trebuie transmise acesteia, conform actelor normative la care se face referire la art.153 alin.(5). Dacă solicitarea nu este însoţită de toate documentele necesare, termenul de evaluare începe să curgă de la data confirmării de către Banca Naţională a primirii tuturor documentelor respective. În momentul transmiterii confirmării de primire, Banca Naţională comunică potenţialului achizitor data de expirare a termenului de evaluare.
(5) Banca Naţională poate solicita în scris orice informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, dar nu mai tîrziu de expirarea a 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin.(4).
(6) Achizitorul potenţial va transmite informaţiile suplimentare solicitate de Banca Naţională în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data expedierii de către Banca Naţională a solicitării. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se aplică prevederile art.153 alin.(3). Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin.(4) din prezentul articol se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naţionale de completare sau de clarificare a informaţiilor primite nu mai are ca efect suspendarea termenului de evaluare.
(7) Dacă Banca Naţională hotărăşte să refuze eliberarea permisiunii prealabile, comunică în scris achizitorului potenţial hotărîrea sa în termen de 2 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia şi fără a depăşi termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, indicînd şi motivele refuzului. Banca Naţională poate face publică hotărîrea. Banca Naţională poate refuza eliberarea permisiunii prealabile pînă la începerea evaluării, dacă dispune de documente, informaţii ce atestă necorespunderea achizitorului potenţial cel puţin unuia dintre criteriile stabilite la art.153.
(8) În cazul eliberării permisiunii prealabile, Banca Naţională poate stabili un termen maxim, care nu poate fi mai mic de 3 luni, pentru finalizarea achiziţiei propuse şi poate prelungi acest termen dacă este necesar.
(9) Banca Naţională remite solicitantului permisiunea prealabilă în termen de 2 zile lucrătoare de la data adoptării hotărîrii respective.
[Art. 152 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]
[Art.152 completat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014] 
[Art.152 introdus prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 153. Evaluarea achizitorului potenţial

(1) La examinarea solicitării prevăzute la art.152, în vederea asigurării unei administrări prudente şi sănătoase a băncii şi luînd în considerare posibila influenţă a achizitorului potenţial asupra băncii, Banca Naţională evaluează dacă calitatea achizitorului potenţial, inclusiv soliditatea financiară a acestuia în raport cu achiziţia propusă, este potrivită şi adecvată prin examinarea cumulativă a următoarelor criterii:

a) reputaţia achizitorului potenţial;
b) calificarea, reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va activa în calitate de administrator al băncii ca rezultat al achiziţiei propuse;
c) soliditatea financiară a achizitorului potenţial, în special în raport cu tipul de activitate desfăşurată de bancă în prezent şi cu cea preconizată a fi desfăşurată de banca vizată de achiziţia propusă;
d) capacitatea băncii de a respecta cerinţele prudenţiale înaintate faţă de bancă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, în special a cerinţei ca grupul financiar din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, realizarea schimbului
eficient de informaţii între autorităţile competente şi determinarea repartizării competenţelor între aceste autorităţi;
e) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că, în ceea ce priveşte achiziţia propusă, este sau a fost săvîrşită o infracţiune ori o tentativă a infracţiunii de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, în sensul prevederilor legislaţiei în domeniu, sau că prin achiziţia propusă un asemenea risc ar putea creşte;
f) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că beneficiarul efectiv al achiziţiei propuse este o altă persoană decît cea declarată Băncii Naţionale.
g) existenţa unei stratificări excesive a acţionariatului (de la achizitorul potenţial pînă la beneficiarul efectiv sînt mai mult de 3 niveluri), care ar putea crea impedimente Băncii Naţionale în exercitarea atribuţiilor de supraveghere
(2) Banca Naţională poate lua orice măsuri pentru a verifica informaţiile/ documentele furnizate de achizitorul potenţial, inclusiv prin cooperarea cu autorităţile competente interne şi externe. Autorităţile competente interne vor furniza informaţiile solicitate de Banca Naţională. Informaţiile solicitate trebuie să fie proporţionale şi adaptate la natura achizitorului potenţial şi a achiziţiei propuse şi să prezinte relevanţă din perspectiva unei evaluări prudenţiale.
(3) Banca Naţională va elibera permisiunea prealabilă numai dacă este pe deplin convinsă că calitatea achizitorului potenţial, inclusiv soliditatea financiară a acestuia în raport cu achiziţia propusă, este potrivită şi adecvată prin examinarea cumulativă a criteriilor prevăzute la alin.(1). În cazul în care informaţiile şi documentele furnizate de achizitorul potenţial sînt incomplete şi/sau conţin date eronate, Banca Naţională nu va elibera permisiunea prealabilă.
(4) Banca Naţională nu poate impune nicio condiţie prealabilă privind nivelul cotei care trebuie să fie achiziţionată şi nici nu poate evalua achiziţia propusă pe baza criteriului oportunităţii.
(5) Criteriile prevăzute la alin.(1), lista de informaţii şi documente pentru realizarea evaluării se detaliază prin actele normative ale Băncii Naţionale.
(6) Banca Naţională poate decide să realizeze evaluarea prevăzută la prezentul articol numai cu referire la persoana care urmează să deţină direct o cotă de participare în capitalul social al băncii şi la beneficiarul efectiv al acesteia.
(7) În cazul în care permisiunea prealabilă a Băncii Naţionale este solicitată pentru două sau mai multe achiziţii propuse care vizează aceeaşi bancă, Banca Naţională asigură tratament nediscriminatoriu tuturor achizitorilor potenţiali.

 


[Art.153 completat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]
[Art.153 introdus prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 154. Notificarea înstrăinării şi reducerii cotei de participare în capitalul social al băncii

Orice deţinător direct sau indirect al unei cote substanţiale în capitalul social al băncii care a decis să înstrăineze această cotă sau să o reducă astfel încît proporţia drepturilor sale de vot sau a cotei de participare în capitalul social să se situeze sub nivelurile de 1%, 5%, 10%, 20%, 33% sau 50% ori astfel încît banca în cauză să înceteze să mai fie o sucursală a acestei persoane trebuie să notifice în prealabil, în scris, Banca Naţională și banca în legătură cu această decizie, conform actelor normative ale Băncii Naţionale.
[Art.154 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]
[Art.154 introdus prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 155. Informări subsecvente

(1) Banca este obligată să identifice şi să informeze Banca Naţională, în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care a luat cunoştinţă, despre orice dobîndire sau înstrăinare directă sau indirectă a cotelor de participare în capitalul său social care depăşesc nivelurile de 1%, 5%, 10%, 20%, 33%, 50% sau ca urmare a căreia banca devine sucursală, respectiv se situează sub nivelurile menţionate, precum şi despre orice fapte sau circumstanţe care generează suspiciunea că asemenea dobîndire sau înstrăinare a avut loc fără respectarea prezentei legi şi a actelor normative ale Băncii Naţionale.
(2) Banca informează Banca Naţională, la solicitarea acesteia, despre identitatea deţinătorilor direcţi şi indirecţi de cote substanţiale şi nivelul acestora, conform informaţiilor de care dispune, în modul şi în condiţiile prevăzute de actele normative ale Băncii Naţionale.
(3) Orice deţinător direct sau indirect de cotă în capitalul social al unei bănci prezintă Băncii Naţionale, la cererea acesteia, informaţia aferentă activităţii sale, inclusiv rapoartele financiare anuale, declaraţiile de venituri, precum şi altă informaţie necesară efectuării evaluării prudenţiale, în modul şi în condiţiile prevăzute de actele normative ale Băncii Naţionale. Orice deţinător direct sau indirect de cotă în capitalul social al unei bănci prezintă acesteia informaţia cu privire la identitatea sa şi a persoanelor sale afiliate.
(4) Orice deţinător direct sau indirect de cotă în capitalul social al băncii este obligat să notifice Băncii Naţionale și băncii schimbarea beneficiarului său efectiv în termen de 10 zile din data la care a aflat sau trebuia să afle despre aceasta.
(5) Banca Naţională va fi informată despre orice acord, indiferent de forma în care a fost încheiat, care are drept obiect sau efect: exercitarea concertată a dreptului de vot în cadrul adunărilor generale ale acţionarilor băncii sau în cadrul adunărilor generale ale persoanelor care exercită controlul asupra băncii; activitatea concertată în cadrul administrării băncii sau a persoanelor care exercită controlul asupra acesteia; ori exercitarea dreptului de a desemna majoritatea membrilor consiliului sau ai organului executiv al băncii sau al persoanelor care exercită controlul asupra acesteia. Această obligaţie revine participanţilor la acord şi organelor de conducere ale băncii sau ale persoanelor la care acest acord se referă, urmînd a fi executată în termen de 5 zile lucrătoare de la semnarea acordului sau, dacă acordul nu este încheiat în formă scrisă, din ziua în care devin cunoscute circumstanţele care relevă existenţa acestuia.
(6) Banca Naţională urmăreşte respectarea în mod permanent a cerinţelor prevăzute la art.153 şi poate solicita, în acest sens, de la bancă şi de la orice deţinător direct sau indirect de cotă în capitalul social al băncii orice informaţii pe care le consideră necesare. În cazul în care aceste cerinţe nu sînt respectate, Banca Naţională poate aplica băncii şi deţinătorului direct şi indirect de cote în capitalul social al băncii măsuri de remediere şi sancţiuni corespunzătoare, potrivit prezentei legi.
(7) Informaţiile prezentate conform acestui articol pot fi verificate de Banca Naţională în condiţiile art.153 alin.(2).
[Art.155 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]
[Art.155 introdus prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 156. Nerespectarea cerinţelor privind calitatea acţionariatului

(1) În cazul în care deţinătorul direct sau indirect de cotă substanţială nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege şi de actele normative ale Băncii Naţionale emise în aplicarea acesteia privind calitatea acţionariatului unei bănci sau exercită asupra acesteia o influenţă de natură să pericliteze administrarea prudentă şi sănătoasă a băncii, precum şi în cazul în care deţinătorul direct sau indirect ori beneficiarul efectiv al acestuia nu a furnizat Băncii Naţionale informaţii care relevă cu certitudine identitatea beneficiarului efectiv, Banca Naţională dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situaţii. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancţiuni care pot fi aplicate băncii, administratorilor acesteia, deţinătorului direct şi indirect de cotă substanţială în capitalul social al băncii şi beneficiarului efectiv al acestuia, Banca Naţională poate retrage permisiunea prealabilă acordată în temeiul art.15, poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acestor acţiuni, a dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, a dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, a dreptului de a propune candidaţi pentru membrii consiliului societăţii, ai organului executiv şi ai comisiei de cenzori, a dreptului de a primi dividende, poate dispune înstrăinarea de către persoana al cărei drept de vot a fost suspendat a acţiunilor deţinute şi/sau, în cazul în care Banca Naţională retrage permisiunea prealabilă deţinătorilor de cotă substanţială în capitalul social al băncii care deţin cumulativ mai mult de 50% din capitalul social al băncii şi/sau în cazul în care Banca Naţională constată acţiunea concertată a acţionarilor care deţin o cotă substanţială mai mare de 50% din capitalul social al băncii fără permisiunea prealabilă scrisă a Băncii Naţionale, întreprinderea măsurilor de intervenţie timpurie şi aplicarea instrumentelor de rezoluţie, prevăzute în Legea privind redresarea şi rezoluţia băncilor.
(2) În termen de 3 luni de la data retragerii permisiunii prealabile, deţinătorii de cotă substanţială vizaţi trebuie să înstrăineze acţiunile.
(3) Dacă după expirarea termenului prevăzut la alin.(2) acţiunile nu au fost înstrăinate, prin derogare de la prevederile Legii nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni şi ale legislaţiei privind piaţa de capital, în termen de 15 zile, organul executiv al băncii dispune anularea acţiunilor respective, emiterea unor noi acţiuni şi expunerea acestora pentru vînzare pe piaţă reglementată şi/sau prin sistemul multilateral de tranzacţionare, urmînd ca suma încasată din vînzare să fie consemnată la dispoziţia fostului deţinător, după reţinerea cheltuielilor de vînzare şi a sumelor amenzilor care i-au fost aplicate acestuia. Dacă acţiunile expuse pentru vînzare nu au fost vîndute sau au fost vîndute parţial, prin derogare de la prevederile Legii privind societăţile pe acţiuni şi ale legislaţiei privind piaţa de capital, organul executiv al băncii va lua decizia privind achiziţionarea cotei corespunzătoare de acţiuni în vederea micşorării capitalului social.
(4) Persoanele faţă de care s-au dispus măsurile prevăzute la art.15 alin.(2) şi alin.(1) al prezentului articol nu mai pot deţine, direct sau indirect, noi acţiuni ale băncii respective şi în alte bănci.
[Art.156 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]
[Art.156 introdus prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 157. Înstrăinarea cotei de participare în capitalul social al băncii a persoanei rezidente în jurisdicţiile ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă

(1) Persoana rezidentă în jurisdicţia ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă, care deţine, direct sau indirect, cotă de participare în capitalul social al băncii va înstrăina această cotă în decurs de un an de la data la care această jurisdicţie a fost calificată, conform actelor normative ale Băncii Naţionale, ca jurisdicţie ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă.

(2) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, devin incidente prevederile art.156 alin.(3).
[Art.157 introdus prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 158. Lista acţionarilor cu drept de participare la adunarea generală a acţionarilor

(1) Cu cel puţin 7 zile înainte de ţinerea adunării generale a acţionarilor, banca sau persoanele care convoacă adunarea generală extraordinară a acţionarilor prezintă Băncii Naţionale lista acţionarilor cu drept de participare la adunarea generală a acţionarilor.
(2) Nu mai tîrziu de 3 zile înainte de data desfăşurării adunării generale a acţionarilor, registratorul independent care ţine registrul deţinătorilor de valori mobiliare ale băncii şi deţinătorii nominali sînt obligaţi să informeze banca şi persoanele care convoacă adunarea generală extraordinară a acţionarilor despre orice transfer al dreptului de proprietate asupra acţiunilor băncii care are loc după data întocmirii listei acţionarilor.
(3) Datele obţinute conform alin.(2) se prezintă Băncii Naţionale de către bancă sau persoanele care convoacă adunarea generală a acţionarilor nu mai tîrziu de 2 zile înainte de data desfăşurării acesteia.
(4) Banca Naţională examinează documentele prezentate conform alin.(1) şi (3) şi remite Comisiei de înregistrare a participanţilor la adunarea generală a acţionarilor băncii, precum şi băncii sau persoanelor care convoacă adunarea generală a acţionarilor, opinia scrisă referitoare la lista acţionarilor.
(5) Lista acţionarilor cu drept de participare la adunarea generală a acţionarilor este nulă în absenţa opiniei scrise a Băncii Naţionale cu privire la aceasta.
(6) Prin derogare de la prevederile art.54 alin.(5) lit.c) din Legea nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, lista acţionarilor băncii nu poate fi modificată în interiorul termenului de 3 zile pînă la data desfăşurării adunării generale a acţionarilor băncii.
[Art.158 introdus prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 16. Reorganizarea băncilor

Reorganizarea băncilor sau vînzarea unei părţi ce reprezintă 25% şi mai mult din activele băncii se efectuează cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale. Decizia privind o astfel de permisiune se emite conform art.7 alin.(2). Banca sau băncile constituite în urma contopirii sau dezmembrării încep activitatea numai după obţinerea licenţei Băncii Naţionale. Nu pot fi permise reorganizările care intră în contradicţie cu art.27.
[Art.16 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

Articolul 17. Statutul şi regulamentele

(1) Banca trebuie să aibă un statut în care se specifică denumirea, adresa, obiectul activităţii, funcţiile consiliului băncii, cuantumul capitalului, tipul, numărul, valoarea nominală a acţiunilor şi drepturile de vot legate de ele, obligativitatea deţinătorilor direcţi, indirecţi şi beneficiarilor efectivi de a prezenta informaţia solicitată de către bancă pentru asigurarea conformării acesteia prevederilor prezentei legi. Statutul băncii poate fi modificat doar cu aprobarea Băncii Naţionale dată în scris.
(2) Banca este obligată să se conducă de statut şi de regulamente interne, aprobate de consiliul său, care, în conformitate cu statutul băncii, stabilesc:
a) structura organizatorică şi funcţiile băncii, modul de formare şi competenţa organelor de administrare şi de control;
b) funcţiile unităţilor din structura băncii, ale administratorilor lor şi ale funcţionarilor băncii;
c) limitele competenţei administratorilor şi ale funcţionarilor băncii de a se angaja în activităţi financiare în numele şi în favoarea băncii;
d) funcţiile comisiei de cenzori şi ale altor comisii permanente.
(3) Băncile şi filialele băncilor străine prezintă Băncii Naţionale copia autorizată de pe statut sau, după caz, copia autorizată de pe regulamentul filialei băncii străine, lista persoanelor oficiale autorizate să acţioneze în numele ei, documentul care stabileşte limitele competenţei acestora şi specimenele semnăturilor lor.
(4) Băncile prezintă Băncii Naţionale statutul şi regulamentele lor interne în format electronic, conform cerinţelor stabilite de Banca Naţională. În cazul operării de modificări în statutul băncii înregistrate la Camera Înregistrării de Stat şi/sau în regulamentele băncii, actele indicate se prezintă cu modificările efectuate, încorporate, în format electronic.
[Art.17 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Articolul 18. Organul de administrare şi organul de control

(1) Organele de conducere ale băncii sînt adunarea generală a acţionarilor, consiliul, organul executiv şi comisia de cenzori. Consiliul este organul de administrare al băncii care exercită funcţii de supraveghere, elaborează şi asigură aplicarea politicii băncii, precum şi asigură o structură organizatorică adecvată şi transparentă a băncii. Atribuţiile consiliului se stabilesc în statutul băncii şi regulamentele interne ale acesteia.
(2) Organul de control al băncii este comisia de cenzori, care exercită controlul activităţii ei.
(3) Consiliul băncii, organul executiv al băncii, membrii consiliului şi organului executiv ale băncii, conducătorii filialei unei bănci străine sînt responsabili de îndeplinirea cerinţelor prevăzute de prezenta lege şi de actele normative emise în temeiul acesteia şi nu pot delega altor persoane responsabilităţile lor.
[Art.18 completat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Articolul 19. Consiliul băncii

(1) Consiliul băncii este format dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin de trei. Membrii consiliului sînt aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru un termen de pînă la 4 ani. Membrii consiliului pot fi redesemnaţi pentru un nou termen. Adunarea generală a acţionarilor băncii poate stabili remunerarea membrilor consiliului. Majoritatea membrilor consiliului trebuie să fie persoane care nu sînt afiliate băncii, cu excepţia afilierii determinate de calitatea de membru al consiliului băncii.
(2) Nu poate fi ales membru al consiliului băncii sau i se retrage această calitate prin decizie a adunării generale a acţionarilor băncii persoana:
a) care este sau care va deveni membru de consiliu în 2 sau mai multe bănci din Republica Moldova;
b) căreia i s-a retras dreptul de a fi membru al consiliului băncii;
c) care îndeplineşte sau a îndeplinit în decursul a 12 luni precedente funcţii în organele de conducere ale Băncii Naţionale;
d) care a fost subiectul unei cauze privind insolvabilitatea şi nu a fost eliberată de datorii.

(4) Pentru confirmarea de Banca Naţională a persoanelor alese sau numite în funcţia de administrator în calitate de membru al consiliului, banca trebuie să înainteze cererea cu setul de documente, conform actelor normative în vigoare, în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la alegerea sau numirea acestora, cu posibilitatea prelungirii de către Banca Naţională a termenului dat cu 30 de zile în cazul existenţei condiţiilor obiective, care nu depind de persoana aleasă sau numită în funcţia de administrator. În caz contrar, componenţa consiliului se consideră a fi redusă cu persoanele documentele cărora nu au fost prezentate la Banca Naţională în termenul indicat.
[Art.19 completat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Articolul 20. Comisia de cenzori

(1) Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar, dar nu mai puţin de 3 membri aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru o perioadă de pînă la 4 ani. Membrii consiliului băncii nu pot fi concomitent membri ai comisiei de cenzori. Majoritatea membrilor comisiei de cenzori trebuie să fie persoane care nu sînt angajaţi ai băncii.
(2) Comisia de cenzori:
a) stabileşte pentru bancă proceduri de evidenţă şi de control contabil în temeiul regulamentelor Băncii Naţionale, supraveghează respectarea lor şi controlează conturile şi alte documente ale băncii;
b) controlează respectarea legilor şi a regulamentelor aplicabile băncii şi prezintă consiliului băncii rapoartele respective;
c) prezintă avize în problemele solicitate de consiliul băncii şi în alte probleme pe care le consideră necesare.
(3) Comisia de cenzori se întruneşte în şedinţe ordinare o dată în trimestru şi în şedinţe extraordinare, la convocarea consiliului băncii sau a doi membri ai săi. Deciziile se iau cu votul majorităţii membrilor, care nu sînt în drept să se abţină de la votare.

Articolul 21. Exigenţele faţă de administratori

(1) Persoanele alese sau numite în funcţia de administrator de bancă sau de filială a băncii străine trebuie să corespundă criteriilor stabilite de Banca Naţională privind calificarea, experienţa, reputaţia în cercurile de afaceri, inexistenţa antecedentelor penale şi a probelor care ar demonstra că au purtat răspundere la locurile anterioare de muncă pentru apariţia de probleme financiare şi administrative, inexistenţa mărturiilor de escrocherii financiare, de evaziune fiscală etc. Administratori ai băncii pot fi numai persoane fizice, cu excepţia membrilor comisiei de cenzori ale căror împuterniciri pot fi delegate organizaţiei de audit, dacă aceasta nu efectuează controlul de audit al băncii. Aceste persoane trebuie să fie confirmate de Banca Naţională înainte de începerea exercitării funcţiei. Decizia privind o astfel de confirmare se emite în condiţiile art.7 alin.(2).
(2) Retragerea de către Banca Naţională a confirmării acordate administratorilor băncii conduce la încetarea contractului de muncă încheiat între acesta şi bancă, fără plata salariului suplimentar şi altor plăţi de stimulare şi compensare.
(3) Persoanele cărora le-a fost retrasă confirmarea Băncii Naţionale sau a unei alte autorităţi de supraveghere din funcţia de administrator nu sînt în drept să exercite orice funcţii în cadrul sectorului financiar bancar şi nebancar din Republica Moldova în decurs de 10 ani din data retragerii confirmării.
[Art. 21 completat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Articolul 22. Secretul bancar şi obligaţiile fiduciare

(1) Secret bancar constituie orice informaţie referitoare la persoana, la bunurile, la activitatea, la afacerea, la relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor băncii, la conturile clienţilor (solduri, rulaje, operaţiuni derulate), la tranzacţiile încheiate de clienţi, precum şi altă informaţie despre clienţi, care i-a devenit cunoscută băncii.
(2) În înţelesul prezentului articol, client al băncii este considerată orice persoană care beneficiază sau a beneficiat de serviciile unei bănci ori persoana cu care banca a negociat o tranzacţie, chiar dacă tranzacţia respectivă nu s-a finalizat.
(3) Administratorii şi funcţionarii băncii, persoanele care acţionează în numele băncii şi alte persoane care, în virtutea executării obligaţiilor de serviciu, au obţinut acces la informaţia prevăzută la alin.(1) au obligaţia de a păstra secretul bancar, de a nu folosi informaţia indicată în alte scopuri decît cele de serviciu. Această obligaţie subzistă şi după încetarea activităţii persoanelor menţionate mai sus sau în perioada suspendării activităţii lor.
(4) Furnizarea informaţiei ce constituie secret bancar, inclusiv către autorităţile publice abilitate prin legi speciale să solicite informaţii de la persoanele fizice şi juridice, se efectuează în strictă conformitate cu prezentul articol.
(5) Informaţia ce constituie secret bancar urmează a fi furnizată de bancă, în măsura în care furnizarea acestei informaţii este justificată de scopul pentru care este solicitată, în următoarele cazuri:
a) la solicitarea clientului băncii sau a reprezentantului acestuia;
b) în cazul decesului clientului băncii, la solicitarea moştenitorului acestuia, cu anexarea certificatului de moştenitor, precum şi la solicitarea notarului care a deschis procedura succesorală, cu anexarea copiei certificatului de deces al clientului băncii;
c) la solicitarea organului de urmărire penală, cu autorizaţia judecătorului de instrucţie, privind cauza penală concretă;
d) la solicitarea instanţei de judecată, în scopul soluţionării unei cauze aflate pe rol;
e) la solicitarea organului fiscal, în scopul exercitării atribuţiilor stabilite de legislaţia fiscală;
f) la solicitarea organului vamal, în privinţa persoanei supuse supravegherii vamale, în conformitate cu prevederile Codului vamal;
g) la solicitarea Curţii de Conturi, în privinţa persoanei auditate, potrivit legii speciale ce reglementează activitatea Curţii de Conturi;
h) la solicitarea Serviciului de Informaţii şi Securitate, în scopul exercitării atribuţiilor ce ţin de asigurarea securităţii de stat;
i) la solicitarea Centrului Naţional Anticorupţie, în privinţa persoanei care cade sub incidenţa legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;
i1) la solicitarea Autorităţii Naţionale de Integritate, în privinţa persoanei supuse controlului;
j) la solicitarea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în scopul exercitării atribuţiilor ce ţin de domeniul pieţei financiare nebancare;
j1) la solicitarea Ministerului Finanţelor conform art.32 alin.(101) sau , în scopul exercitării atribuţiilor pentru conturile deschise în bănci de către instituţiile publice finanţate de la bugetul public naţional;
k) la solicitarea organului de executare, în temeiul şi în limitele prevăzute de documentul executoriu;
l) cînd banca justifică un interes legitim.
(6) Solicitarea de furnizare a informaţiei ce constituie secret bancar, înaintată de autorităţile menţionate la alin.(5), trebuie să conţină: temeiul legal al solicitării, datele de identitate ale persoanei la care se referă informaţia confidenţială solicitată, categoria informaţiei solicitate şi scopul pentru care se solicită aceasta. Solicitarea înaintată trebuie să fie semnată de persoana cu funcţie de răspundere împuternicită şi să aibă aplicată ştampila autorităţii date. Solicitarea de furnizare a informaţiei, înaintată de autoritatea menţionată la alin.(5) lit.e), poate să nu conţină datele de identitate ale persoanei (persoanelor) la care se referă informaţia solicitată în cazurile şi/sau în condiţiile Acordului de cooperare dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru facilitarea implementării prevederilor Actului privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale cu privire la conturile străine (FATCA).
(7) Nu constituie încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului bancar:
a) furnizarea către Banca Naţională a informaţiei necesare exercitării atribuţiilor ei;
b) furnizarea informaţiei şi a datelor întocmite astfel, încît identitatea şi informaţiile privind activitatea fiecărui client al băncii nu pot fi identificate;
c) furnizarea obligatorie organelor fiscale a informaţiei privind deschiderea, modificarea şi închiderea conturilor bancare, în cazurile şi cu referinţă la categoriile de contribuabili prevăzute de lege;
d) furnizarea informaţiei organizaţiei de audit a băncii, în limitele necesare exercitării de către aceasta a activităţii de audit;
e) furnizarea informaţiei Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în limitele necesare exercitării atribuţiilor acestuia;
f) furnizarea informaţiei birourilor istoriilor de credit referitoare la creditele acordate, în conformitate cu legea;
g) furnizarea informaţiei Centrului Naţional Anticorupţie despre orice activitate sau tranzacţie suspectă, în conformitate cu legislaţia cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;
g1) furnizarea către Autoritatea Naţională de Integritate a informaţiei necesare pentru exercitarea atribuţiilor acesteia;
h) furnizarea lunară către Ministerul Finanţelor a informaţiei privind încasările, plăţile şi soldurile de mijloace băneşti în conturile deschise în bănci de către instituţiile publice finanţate de la bugetul public naţional.
i) furnizarea informaţiei în conformitate cu prevederile şi în limitele Acordului de cooperare dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru facilitarea implementării prevederilor Actului privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale cu privire la conturile străine (FATCA).
(8) Persoanele şi organele abilitate să solicite şi să primească informaţiile ce constituie secret bancar sînt obligate să păstreze confidenţialitatea acestora şi le pot utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat sau le-au fost furnizate, potrivit legii, precum şi sînt obligate să nu o furnizeze sau să o divulge persoanelor terţe, cu excepţia cazurilor de executare a obligaţiilor prevăzute de lege.
(9) Se interzice furnizarea de către bancă a informaţiei referitoare la clienţii altei bănci, chiar dacă numele/denumirea acestora sînt indicate în documentele şi contractele clientului sau figurează în cadrul operaţiunilor acestuia.
(10) Banca îşi organizează activitatea astfel încît administratorii, funcţionarii şi persoanele care acţionează în numele ei să nu fie puşi în situaţia cînd obligaţiile lor faţă de un client intră în conflict cu obligaţiile faţă de un alt client sau cînd interesele lor proprii intră în conflict cu obligaţiile faţă de un client.
[Art.22 completat prin Legea nr.134 din 17.06.2016, în vigoare 01.08.2016]
[Art.22 completat prin Legea nr.242 din 29.12.2015, în vigoare 29.01.2016]
[Art.22 completat prin Legea nr.241 din 29.12.2015, în vigoare 29.01.2016]
[Art.22 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014] 
[Art.22 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

Articolul 23. Prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului

(1) Banca nu poate ascunde, converti sau transfera bani sau alte valori, ştiind că acestea provin din activităţi criminale, pentru mascarea originii lor ilegale, şi nici asista persoana angajată în astfel de activităţi pentru evitarea consecinţelor legale ale faptelor ei.
(2) Se consideră că banca ştie de originea ilegală a banilor sau a altor valori cînd faptul acesta este dedus din circumstanţe de facto obiective.
(3) Banca aplică măsuri de identificare a clienţilor şi a altor persoane cu care intră în relaţii de afaceri, inclusiv a acţionarilor şi a beneficiarilor efectivi, măsuri de precauţie, de păstrare a datelor aferente acestor măsuri, precum şi raportează autorităţii competente despre activităţile sau tranzacţiile (operaţiunile) suspecte şi alte informaţii supuse raportării, în conformitate cu Legea nr.190-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului şi cu actele normative emise în vederea executării acestei legi. Acordarea unor astfel de informaţii nu este considerată încălcare a prevederilor art.22.
(4) Banca solicită, iar clienţii şi alte persoane cu care banca intră în relaţii de afaceri sînt obligate să prezinte documentele şi informaţiile necesare pentru identificarea acestora. În caz de neprezentare sau prezentare a documentelor şi informaţiilor neautentice (neveridice), banca refuză deschiderea contului, efectuarea tranzacţiei (operaţiunii) sau stabilirea relaţiei de afaceri. În cazul existenţei unor suspiciuni rezonabile privind prezentarea intenţionată a documentelor şi informaţiilor neautentice (neveridice) în scop de inducere în eroare, banca raportează astfel de circumstanţe autorităţii competente.
(5) Pentru identificarea clientului şi a altei persoane cu care banca intră în relaţii de afaceri, precum şi pentru asigurarea respectării procedurilor de control intern, inclusiv a celor ce ţin de stabilirea activităţilor şi tranzacţiilor (operaţiunilor) suspecte, banca, printr-o cerere argumentată, poate solicita informaţiile necesare de la autorităţile publice, de la bănci, alte persoane juridice, precum şi poate întreprinde alte măsuri pentru obţinerea acestor informaţii din alte surse. Autorităţile publice, băncile, alte persoane juridice sînt obligate să prezinte informaţiile solicitate într-un termen cît mai scurt. Prezentarea unor astfel de informaţii nu se consideră încălcare a prevederilor privind secretul bancar, comercial sau privind un alt secret protejat de lege.

Articolul 24. Conflictele de interes

(1) Orice administrator al băncii care este parte într-un contract efectiv sau într-un contract propus băncii privind interese materiale sau care este conducător al unei persoane constituită parte într-un contract material efectiv sau propus băncii sau care are un interes material faţă de această persoană trebuie să dezvăluie în scris băncii interesul său material în momentul în care ia cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia cunoştinţă de existenţa unui astfel de contract.
(2) Orice administrator este obligat să prezinte consiliului băncii, cel puţin o dată pe an, o notă scrisă, în care să dezvăluie suficient conflictul de interese. Se consideră dezvăluire suficientă a conflictului de interese indicarea numelui şi adresei asociaţilor administratorului, detaliilor esenţiale despre activităţile lui, intereselor de familie care confirmă că acesta are interese materiale în contractele încheiate cu orice persoană numită în notă.
(3) Administratorul care are interes material într-un contract trebuie să părăsească orice şedinţă la care este pus în discuţie acest contract. Totodată, prezenţa administratorului la şedinţă se ia în calcul la stabilirea cvorumului, iar la votare se consideră că acesta s-a abţinut. În caz de paritate a voturilor, cel al preşedintelui şedinţei se consideră hotărîtor.
(4) Se consideră material, în aplicarea alin.(1) şi alin.(2), interesul legat de averea, activitatea comercială sau interesul de familie (rudele de gradul întîi şi doi) al persoanei interesate. Se consideră interesată persoana care are interes material în companie în cazul în care posedă în aceasta, direct sau indirect, o cotă în mărime de 5% şi mai mult sau este administratorul ei, precum şi în societate în nume colectiv sau în societate în comandită, în cazul în care este membrul ei.
(5) Dacă administratorul nu a dezvăluit conflictul de interese:
a) judecătoria poate, la cererea băncii, a unui sau a mai multor acţionari ai ei sau a Băncii Naţionale, să suspende contractul pe un termen stabilit de prima;
b) Banca Naţională poate suspenda din funcţie administratorul pe un termen de cel mult un an sau îl poate destitui prin ordonanţă.
(6) Independent de obligaţiile fiduciare enumerate la art.22 alin.(10), administratorul băncii are obligaţia fiduciară faţă de banca în care îşi desfăşoară activitatea şi faţă de clienţii băncii de a pune interesele băncii şi ale clienţilor mai presus de interesul pecuniar propriu.
[Art.24 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]
 

Capitolul III1
REGIMUL FILIALELOR BĂNCILOR STRĂINE

Articolul 241. Condiţiile de desfăşurare a activităţii filialelor băncilor străine pe teritoriul Republicii Moldova

(1) Băncile străine pot desfăşura activităţi pe teritoriul Republicii Moldova prin înfiinţarea unei filiale în temeiul art.12 alin.(4), dacă sînt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) filiala este licenţiată de Banca Naţională;
b) autoritatea competentă din ţara de origine nu se opune înfiinţării filialei în Republica Moldova;
c) cadrul legislativ existent în ţara de origine şi/sau modul de aplicare a acestuia nu împiedică exercitarea de către Banca Naţională a funcţiilor sale de supraveghere;
d) sînt respectate dispoziţiile prezentei legi şi ale actelor normative emise în aplicarea acesteia.
(2) Activitatea filialei băncii străine este supusă supravegherii prudenţiale a Băncii Naţionale, în condiţiile prezentei legi, similar băncilor licenţiate de Banca Naţională, inclusiv în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de remediere şi a sancţiunilor prevăzute de art.38 din prezenta lege.
(3) Activităţile ce pot fi desfăşurate prin intermediul filialei băncii străine sînt prevăzute în licenţa acordată de Banca Naţională şi nu pot excede obiectul de activitate al băncii străine, licenţiate de autoritatea competentă din ţara de origine.
(4) Prin derogare de la art.19 alin.(2) din Legea nr.81-XV din 18 martie 2004 cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător şi art.21 alin.(5) din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, filialele băncilor străine nu sînt persoane juridice şi înregistrarea acestora se efectuează conform procedurii stabilite în art.12 din Legea nr.220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.
(5) Filiala băncii străine înfiinţată în Republica Moldova participă la formarea mijloacelor Fondului de garantare a depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, conform Legii privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.
(6) Cerinţele prudenţiale cuprinse în prezenta lege se aplică în mod corespunzător, în condiţiile prevăzute de actele normative emise de Banca Naţională, şi filialelor băncilor străine care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova.
(7) În scopul exercitării supravegherii prudenţiale de către Banca Naţională, toate filialele înfiinţate pe teritoriul Republicii Moldova de către o bancă străină sînt considerate o singură filială.

Articolul 242. Denumirea filialei băncii străine

Filiala înfiinţată în Republica Moldova poate utiliza denumirea băncii străine utilizată în ţara de origine. Dacă există pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Naţională va solicita ca această denumire să fie însoţită de o menţiune explicativă.

Articolul 243. Cerinţele de licenţiere a filialei băncii străine

(1) Băncii străine i se acordă licenţă pentru filiale doar dacă:
a) Banca Naţională are încheiat cu autoritatea de supraveghere din ţara de origine un acord de colaborare cu privire la supravegherea filialei băncii străine bazat pe principiul reciprocităţii, ceea ce presupune un tratament echivalent pentru filialele băncilor din Republica Moldova înfiinţate pe teritoriul acelei ţări;
b) Banca Naţională este pe deplin convinsă că banca străină poate asigura desfăşurarea activităţii pe teritoriul Republicii Moldovei în condiţii de siguranţă şi cu respectarea cerinţelor unei administrări prudente şi sănătoase şi că sînt asigurate condiţiile pentru realizarea supravegherii;
c) relaţiile dintre persoanele afiliate, dacă există, banca străină care solicită înfiinţarea filialei şi alte persoane fizice sau juridice, precum şi modul în care este constituită, condusă şi funcţionează banca străină nu împiedică exercitarea eficientă a funcţiilor de supraveghere ale Băncii Naţionale;
d) autoritatea competentă din ţara de origine asigură o supraveghere adecvată pe bază consolidată a băncii străine, inclusiv în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.
(2) În baza acordurilor de colaborare prevăzute la alin.(1) lit.a), Banca Naţională poate excepta de la aplicarea unor cerinţe prudenţiale filialele băncilor străine, dacă se constată că în ţara de origine există un cadru de reglementare prudenţial echivalent celui stabilit prin prezenta lege şi prin actele normative emise în aplicarea acesteia şi că autoritatea de supraveghere din acea ţară exercită o supraveghere adecvată a băncii străine, inclusiv în ceea ce priveşte activitatea filialei din Republica Moldova.
(3) Pentru eliberarea licenţei de desfăşurare a activităţilor financiare în conformitate cu art.26, la Banca Naţională se depune o cerere scrisă , în modul stabilit prin actele normative, la care se anexează:
a) actele care atestă existenţa sau inexistenţa antecedentelor penale, precum şi informaţiile referitoare la calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei filiale a băncii străine, activitatea lor profesională din ultimii 10 ani;
b) datele despre capitalul de dotare al viitoarei filiale a băncii străine care se prevede să fie plătit;
c) business-planul viitoarei filiale a băncii străine cuprinzînd structura organizatorică, tipurile de activităţi financiare preconizate, pronosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani etc.;
d) informaţiile cu privire la banca străină, inclusiv informaţiile referitoare la deţinătorii de cotă de 10% şi mai mult din capitalul social al băncii străine;
e) orice alte informaţii prevăzute de actele normative ale Băncii Naţionale.
(4) Banca Naţională eliberează licenţă numai dacă este pe deplin convinsă că:
a) filiala unei bănci străine se va conforma condiţiilor prezentei legi;
b) calificarea, experienţa şi integritatea morală a persoanelor ce vor asigura conducerea filialei sînt adecvate din perspectiva necesităţii asigurării unei administrări prudente şi sănătoase şi corespund business-planului şi activităţilor financiare pentru care filiala băncii străine va primi licenţă;
c) situaţia financiară a filialei băncii străine va fi satisfăcătoare.

Articolul 244. Capitalul de dotare al filialei băncii străine

(1) Filiala unei bănci străine va dispune de un capital de dotare care nu poate fi mai mic decît cuantumul capitalului stabilit în art.5 alin.(1) şi care va fi menţinut în condiţiile art.14 alin.(1).
(2) În sensul prezentului capitol, capitalul de dotare reprezintă mijloacele băneşti puse la dispoziţia filialei înfiinţate pe teritoriul Republicii Moldova de către banca străină.
(3) Banca Naţională nu eliberează licenţă filialei băncii străine în cazul în care capitalul de dotare al filialei nu este pus la dispoziţia acesteia în mijloace băneşti depuse de către banca străină într-un cont provizoriu deschis la Banca Naţională.

Articolul 245. Conducerea filialei băncii străine

(1) Banca străină trebuie să desemneze cel puţin două persoane care să asigure conducerea activităţii filialei înfiinţate în Republica Moldova şi care sînt împuternicite să angajeze şi să reprezinte în mod legal, în Republica Moldova, banca străină respectivă. Aceste persoane trebuie să dispună de reputaţie şi experienţă adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate. Dispoziţiile art.21 referitoare la exigenţele faţă de administratori se aplică în mod corespunzător.
(2) Conducerea filialei băncii străine şi documentele necesare pentru realizarea supravegherii trebuie să se găsească pe teritoriul Republicii Moldovei, la adresa sediului înregistrat al filialei.

Articolul 246. Evaluarea calităţii băncii străine care solicită înfiinţarea filialei

(1) La evaluarea calităţii băncii străine care solicită înfiinţarea filialei se va ţine cont de cel puţin următoarele:
a) nivelul capitalului reglementat şi lichiditatea băncii străine;
b) rezultatele evaluării efectuate de autoritatea competentă din statul de origine cu privire la acţionarii direcţi şi/sau indirecţi, inclusiv beneficiarii efectivi ai acestora, care deţin cel puţin 10% din capitalul social al băncii străine sau care exercită o influenţă semnificativă asupra administrării băncii respective.
(2) Orice modificări semnificative la nivelul acţionariatului băncii străine care solicită înfiinţarea filialei sau ale persoanelor afiliate cu aceasta, inclusiv cele decurgînd dintr-un proces de reorganizare în care este implicată banca străină, trebuie să fie comunicate de către aceasta Băncii Naţionale. Banca Naţională poate retrage licenţa acordată filialei din Republica Moldova dacă nu mai sînt îndeplinite condiţiile care au stat la baza licenţierii acesteia.

Articolul 247. Retragerea licenţei filialei băncii străine

(1) Banca Naţională poate retrage licenţa acordată unei filiale a băncii străine în mod corespunzător situaţiilor prevăzute la art.10 alin.(1) şi (11).
(2) Suplimentar prevederilor alin.(1), licenţa filialei unei bănci străine se retrage în următoarele situaţii:
a) banca străină hotărăşte dizolvarea şi lichidarea filialei respective;
b) entitatea rezultată dintr-un proces de reorganizare în urma căruia banca străină îşi încetează existenţa hotărăşte dizolvarea şi lichidarea filialei respective;
c) în urma unor procese de reorganizare la nivelul băncii străine sau al grupului din care face parte, activitatea filialei din Republica Moldova este preluată de o altă bancă străină sau de o altă filială a unei bănci străine înfiinţate în Republica Moldova;
d) licenţa acordată băncii străine este retrasă de autoritatea competentă din ţara de origine sau îşi încetează valabilitatea în orice mod;
e) s-a pronunţat o hotărîre de lichidare a băncii străine.
(3) În cazurile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b), banca străină respectivă, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, prezintă Băncii Naţionale decizia sa privind reorganizarea şi lichidarea filialei din Republica Moldova, cu transmiterea planului de lichidare a activelor şi de stingere a datoriilor, care asigură plata integrală a creanţelor deponenţilor şi ale altor creditori.
(4) Hotărîrea de reorganizare şi lichidare nu produce efecte decît după confirmarea de către Banca Naţională a retragerii licenţei, care se comunică băncii străine în termen de cel mult 3 zile lucrătoare.
(5) În cazul retragerii licenţei eliberate unei filiale a băncii străine, în termen de cel mult 15 zile, Banca Naţională adoptă măsurile necesare pentru a împiedica banca străină în cauză să iniţieze noi tranzacţii pe teritoriul Republicii Moldova şi pentru a proteja interesele deponenţilor.
(6) Hotărîrea Băncii Naţionale de retragere a licenţei filialei băncii străine va cuprinde motivele de retragere a licenţei. Despre retragerea licenţei se comunică în scris filialei băncii străine în cauză, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi autorităţii competente din statul băncii străine vizate în termen de 3 zile lucrătoare.
(7) Dispoziţiile art.11 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 248. Publicarea informaţiei de către filiala unei bănci străine

(1) Filialele publică în limba română următoarele documentele ale băncii străine: situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de conducere şi, după caz, raportul consolidat întocmit de organele de conducere, raportul de audit al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, întocmite şi auditate conform legislaţiei din ţara de origine a băncii.
(2) Filiala băncii străine înfiinţată în Republica Moldova publică situaţiile financiare anuale referitoare la propria activitate, precum şi dezvăluie informaţii referitoare la activitatea desfăşurată în conformitate cu prevederile art.30 din prezenta lege şi cu actele normative emise în aplicarea acesteia.
(3) Filiala băncii străine înfiinţată în Republica Moldova aplică, la întocmirea conturilor şi situaţiilor financiare, prevederile art.33 şi 34.

 

Capitolul IV
EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR

Articolul 25. Cerinţe de prudenţă

(1) Administrarea instituţiilor financiare şi operaţiunile acestora se vor efectua în strictă conformitate cu cadrul de administrare a activităţii, cu prevederile prezentei legi şi cu ale actelor normative emise de Banca Naţională.
(2) Instituţiile financiare sunt responsabile pentru menţinerea în permanenţă a cadrului de administrare a activităţii care este o componentă esenţială a guvernării corporative, concentrată pe structura internă şi pe organizarea instituţiei financiare şi care include, cel puţin, următoarele aspecte:
a) structura organizatorică şi organizarea activităţii;
b) organele de conducere ale băncii, inclusiv atribuţiile şi responsabilităţile acestora, componenţa şi funcţionarea lor, cadrul general de desfăşurare a activităţii;
c) politica de numire a administratorilor;
d) administrarea riscurilor şi organizarea funcţiilor interne de conformitate, de audit intern şi de administrare a riscurilor;
e) mecanismul controlului intern;
f) testările la stres (tehnici de gestionare a riscurilor);
g) sistemele informaţionale şi continuitatea activităţii;
h) politica de remunerare.
(3) Instituţiile financiare vor menţine în permanenţă resurse lichide suficiente, un nivel adecvat al capitalului reglementat pentru acoperirea riscurilor la care este expusă instituţia şi vor asigura diversificarea activelor în scopul minimalizării riscurilor.
[Art.25 în redacția Legii nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Articolul 26. Activităţi financiare permise băncilor

(1) Băncile pot desfăşura, în limita licenţei acordate, următoarele activităţi:
a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;
b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor etc.);
c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor (cu excepţia subscrierii valorilor mobiliare), de:
- instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi certificate de depozit etc.);
- futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobînzii;
- instrumente privind rata dobînzii;
- titluri de valoare;
d) acordarea de servicii de decontări şi încasări, prestarea serviciilor de plată şi emiterea monedei electronice, în conformitate cu Legea nr.114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică;
e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată, altele decît cele cuprinse la lit.d);
f) cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);
g) leasing financiar;
h) acordarea de servicii aferente la credit;
i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu excepţia celor de la lit.a) şi b);
j) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;
k) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi administrarea valorilor mobiliare şi altor valori etc.;
l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii privind investiţiile;
m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;
n) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, permise de Banca Naţională.
(11) Dispoziţiile alin.(1) se interpretează şi se aplică astfel încît activităţile enumerate la alin.(1) să acopere orice operaţiuni, tranzacţii, produse şi servicii care se înscriu în sfera acestor activităţi sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activităţi.
[Alin.(2) art.26 abrogat prin Legea nr.109-XVI din 16.05.2008, în vigoare 20.06.2008]
(3) Nici o bancă nu se poate angaja în activităţi financiare neprevăzute în licenţă.
[Art.26 modificat prin Legea nr.43 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
[Art.26 modificat prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 27. Interzicerea operaţiunilor şi activităţilor anticompetitive

(1) Instituţiilor financiare li se interzice:
a) angajarea în tranzacţii şi operaţiuni care le-ar putea acorda cu titlu individual sau cîtorva dintre ele o poziţie dominantă pe piaţa monetară, pe piaţa financiară şi cea valutară;
b) angajarea în activităţi de manipulare care ar conduce la avantaje necinstite pentru ele şi pentru terţi.
(2) Nici o instituţie financiară nu are dreptul de a cere vreunei persoane să încheie contracte de servicii financiare şi de altă natură sau procurări de bunuri de la afiliatele sale ca o condiţie pentru a încheia contracte cu ea privind acordarea de servicii financiare.
(3) Nici o bancă şi nici o instituţie financiară afiliată băncii nu poate:
a) acorda unei persoane credite peste limitele stabilite de Banca Naţională sau subscrie, plasa valori mobiliare sau facilita finanţări din partea unor terţi către această persoană pentru a o ajuta să-şi achite obligaţiile către afiliată;
b) subscrie sau plasa valori mobiliare ale unei persoane şi acorda totodată credite acestei persoane ca ea să-şi plătească datoria, dobînda sau dividendele la astfel de valori mobiliare;
c) subscrie, plasa sau distribui valori mobiliare, cu excepţia valorilor mobiliare de stat, şi, în decursul a 60 de zile de la vînzare, cumpăra sau recomanda altora, în calitate de manager de active sau de consultant în probleme de investiţii, să le procure.
(4) Nici o bancă nu poate cumpăra de la o afiliată a sa:
a) active ale acestei afiliate;
b) valori mobiliare care urmează a fi subscrise, plasate sau distribuite de această afiliată ori valori mobiliare care au fost subscrise, plasate sau distribuite de ea în decursul anului precedent.
(5) Băncilor li se interzice acordarea de credite oricărei persoane pentru a stinge obligaţiile unei persoane afiliate băncii, pentru a procura active de la o persoană afiliată băncii (cu excepţia creditelor acordate pentru fabricarea/ producerea bunurilor de către ultima), pentru procurarea valorilor mobiliare plasate sau subscrise de o persoană afiliată băncii.

Articolul 28. Măsuri de prudenţă

(1) Băncile sînt obligate să respecte următoarele limite maxime prevăzute de Banca Naţională:
a) indicii maximi şi poziţiile care urmează să fie respectate de către bancă cu privire la activele sale, la activele ponderate la risc, la elementele extrabilanţiere şi la diferite categorii de capital şi rezerve;
b) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la capitalul reglementat, pe care o bancă are dreptul să o acorde unei persoane sau unui grup de persoane afiliate cu banca;
c) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la suma totală a creditelor băncii, de care pot beneficia 10 cei mai mari debitori (inclusiv grupurile de persoane afiliate cu banca).
d) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la capitalul reglementat de care pot beneficia acţionarii care, direct sau indirect, deţin sau controlează mai puţin de 5% din capitalul băncii, inclusiv persoanele afiliate acestora.
(2) Conform regulamentelor Băncii Naţionale, băncile trebuie să respecte cerinţele privind:
a) suma minimă a resurselor lichide sau a unor categorii specifice de astfel de resurse raportată la valoarea ori la schimbarea valorii activelor (inclusiv garanţii şi gajuri primite) ori la unele categorii specifice ale acestora sau raportată la valoarea ori la schimbarea valorii pasivelor sau la unele categorii specifice ale acestora;
b) suma totală maximă de investiţii în imobil sau categoriile specifice ale acestora;
c) clasificarea şi evaluarea activelor/angajamentelor condiţionale, reducerile pentru pierderi la activele/angajamentele condiţionale respective;
d) acordarea unor anumite tipuri şi forme de credite şi investiţii;
e) armonizarea termenelor şi dobînzilor la active şi pasive;
f) poziţiile neasigurate în valută străină, metale preţioase sau pietre preţioase ce depăşesc o anumită limită;
g) transparenţa structurii de proprietate a băncii şi de control asupra băncii prin obţinerea, acumularea, deţinerea şi actualizarea informaţiilor cu privire la acţionari (beneficiarii efectivi);
h) externalizarea activităţilor de importanţă materială;
i) cadrul de administrare a activităţii;
j) activele transmise în posesie/achiziţionate în schimbul rambursării datoriei.
(3) Nerespectarea cerinţelor indicate la alin.(1) şi la alin.(2) atrage după sine sancţiunile prevăzute la art.38. cu diminuarea, după caz, a capitalului reglementat cu sumele ce depăşesc limitele stabilite la alin.(1) lit.a)-d)
(4) Banca nu poate distribui capital dacă Banca Naţională consideră că aceasta va conduce la nerespectarea de către bancă a cerinţelor prevăzute la art.7 alin.(2) lit.a) şi c).
(5) Banca nu poate acorda credite garantate cu acţiunile emise de ea.
(6) Nici o instituţie financiară nu se poate angaja direct în activităţi de întreprinzător sau în servicii altele decît cele financiare.
(7) Fără permisiunea scrisă a Băncii Naţionale, nicio bancă, singură ori în cadrul grupului de persoane care acţionează concertat, nu poate:
a) să deţină în capitalul unei persoane juridice, cu excepţia băncilor în al căror capital dobîndirea/deţinerea cotelor se efectuează conform art.15, o cotă care fie că reprezintă 20% şi mai mult, fie că depăşeşte, conform valorii ei contabile, 5% din capitalul reglementat al băncii;
b) să deţină cote menţionate la lit.a) cu o valoare contabilă totală mai mare de 50% din capitalul reglementat al băncii.
(8) Nu este necesară permisiunea Băncii Naţionale pentru cotele de participare la capitalul persoanelor juridice:
a) transmise în posesiune/achiziţionate în schimbul rambursării datoriilor;
b) deţinute temporar de bancă în nume propriu, dar pe contul altor persoane.
(9) Banca Naţională poate impune unei bănci cerinţe prudenţiale sporite faţă de cele conţinute în reglementările Băncii Naţionale prevăzute la alin.(1) şi (2) din prezentul articol, în cazul în care banca, în opinia Băncii Naţionale, este expusă unor riscuri care justifică această măsură, precum şi în cazul în care banca are o importanţă sistemică. Exercitarea competenţei prevăzute în prezentul alineat nu este supusă cerinţelor procedurale prevăzute în art.751 din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei.
[Art. 28 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]
[Art.28 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014] 
[Art.28 modificat prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 281. Externalizarea

(1) Externalizarea reprezintă angajarea în bază contractuală a unei persoane juridice (denumită în continuare furnizor) în vederea desfăşurării de către aceasta a unor activităţi/efectuării unor operaţiuni care în mod obişnuit ar fi desfăşurate/efectuate de către bancă.
(2) Banca are dreptul de a externaliza activităţile de importanţă materială după obţinerea permisiunii în scris a Băncii Naţionale. Activităţi de importanţă materială se consideră activităţile supuse licenţierii sau autorizării, orice alte activităţi sau operaţiuni care reprezintă o asemenea importanţă, încît orice dificultate sau eşec în desfăşurarea/efectuarea acestora ar putea conduce la incapacitatea băncii de a continua desfăşurarea activităţii financiare şi/sau respectarea prevederilor legilor şi ale altor acte normative.
(3) Externalizarea activităţilor de importanţă materială prevăzute la art.26, precum şi a celor pentru desfăşurarea cărora este necesară o licenţă, poate avea loc doar către o bancă din Republica Moldova sau către o altă persoană juridică rezidentă care deţine licenţa valabilă pentru activitatea respectivă.
(4) Subcontractarea activităţilor de importanţă materială externalizate (externalizarea în lanţ) nu se admite.
(5) Responsabilitatea pentru administrarea corespunzătoare a riscurilor asociate activităţilor/operaţiunilor externalizate îi revine băncii.
(6) În cazul externalizării, banca va respecta următoarele condiţii minime:
a) va dispune de politici şi proceduri interne adecvate privind evaluarea, gestionarea, controlul activităţilor/operaţiunilor externalizate, iar sistemul de control intern, sistemul de raportare internă şi funcţiile auditului intern vor fi adaptate la specificul acestor activităţi/operaţiuni;
b) externalizarea nu va avea ca efect:
- delegarea către furnizor a responsabilităţii organelor de conducere ale băncii;
- reducerea capacităţii băncii de a-şi executa obligaţiile sau lezarea în alt mod a intereselor legitime ale clienţilor, de a-şi îndeplini sarcinile prevăzute în statutul, regulamentele sau strategiile de dezvoltare pe termen lung şi mediu ale băncii;
- limitarea, împiedicarea sau imposibilitatea exercitării atribuţiilor Băncii Naţionale privind licenţierea, supravegherea şi reglementarea, precum şi a atribuţiilor organelor de control abilitate;
c) va lua măsuri pentru asigurarea continuităţii desfăşurării activităţilor de importanţă materială în cazul unor situaţii excepţionale, precum şi pentru respectarea prezentei legi în relaţiile cu furnizorul;
d) va asigura efectuarea, anual sau la cererea Băncii Naţionale, a auditului extern al activităţilor/operaţiunilor externalizate de către o societate de audit internaţională agreată de Banca Naţională, conform cerinţelor privind auditul respectiv stabilite de aceasta;
e) va raporta Băncii Naţionale fără întîrziere orice incident sau schimbare de risc, inclusiv schimbarea furnizorului, care ar putea afecta semnificativ capacitatea de administrare eficientă a băncii, stabilitatea, performanţele şi continuitatea activităţii acesteia.
(7) Cererea pentru obţinerea permisiunii prevăzute la alin.(2) se depune cu cel puţin 60 de zile înainte de data la care se preconizează încheierea contractului de externalizare.
(8) Banca Naţională eliberează permisiunea prevăzută la alin.(2) dacă sînt întrunite cerinţele stabilite de prezentul articol şi actele normative adoptate întru executarea legii şi/sau, după caz, dacă este încredinţată în existenţa posibilităţilor băncii de a asigura respectarea cerinţelor referitoare la externalizare. În caz de necesitate, Banca Naţională consultă autorităţile publice şi alte persoane competente.
(9) În cazul externalizării activităţilor de importanţă materială, Banca Naţională poate impune anumite condiţii ţinînd seama de factori cum ar fi: mărimea băncii, natura şi complexitatea activităţii care se intenţionează a fi externalizată, caracteristicile şi poziţia de piaţă a furnizorului, durata contractului, conflictele de interese ce ar putea fi generate de externalizare.
(10) Banca Naţională are dreptul să prescrie rezilierea contractului de externalizare dacă constată că:
a) banca nu efectuează controlul continuu asupra activităţilor/operaţiunilor externalizate sau gestionarea riscurilor asociate acestora ori o face neregulat şi inadecvat;
b) activitatea furnizorului activităţilor/operaţiunilor externalizate are deficienţe semnificative care ameninţă sau pot ameninţa capacitatea băncii de a-şi îndeplini obligaţiile.

Articolul 29. Documentele instituţiilor financiare

(1) Instituţia financiară trebuie să ţină la sediul său şi/sau să asigure din sediu accesul la următoarele registre şi documente în formă electronică sau pe suport de hîrtie:
a) statutul şi regulamentele, modificările la ele;
b) registrul acţionarilor săi, inclusiv numărul de acţiuni înregistrate pe numele fiecărui acţionar, conform legislaţiei privind piaţa de capital;
c) procesele-verbale ale şedinţelor şi deciziile consiliului său;
d) procesele-verbale şi deciziile adunărilor generale ale acţionarilor;
e) registrele contabile care reflectă clar şi corect activitatea instituţiei respective, operaţiunile efectuate, situaţia sa financiară;
f) evidenţa zilnică detaliată a operaţiunilor efectuate pentru fiecare client, soldurile conturilor lui;
g) alte documente prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale Băncii Naţionale.
(2) În caz de ţinere a registrului sau documentului în formă electronică, instituţia financiară, la solicitarea persoanei împuternicite, este obligată să imprime registrul sau documentul pe suport de hîrtie.
[Art.29 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Articolul 30. Cerinţe de dezvăluire a informaţiei de către bancă

(1) Banca va dezvălui informaţii referitoare la activitatea desfăşurată conform reglementărilor emise de Banca Naţională în aplicarea prezentei legi, precum şi va publica pe pagina web regulamentele sale care nu prezintă secret comercial sau alt secret protejat prin lege.
(2) Banca va adopta politici formale pentru a se conforma cerinţelor de transparenţă şi de publicare stabilite şi va dispune de politici de evaluare a gradului de adecvare a informaţiilor publicate, inclusiv în ceea ce priveşte verificarea şi frecvenţa lor. Banca va adopta politici pentru a evalua dacă informaţiile publicate oferă participanţilor la piaţă o imagine completă asupra profilului de risc; în caz contrar, banca va publica informaţiile necesare suplimentar faţă de informaţiile obligatorii publicate potrivit alin.(1), obligaţie care priveşte însă numai informaţii semnificative şi care nu sînt considerate ca fiind proprietatea băncii sau confidenţiale, conform reglementărilor prevăzute la alin.(1).
(3) Banca va dezvălui informaţiile prevăzute la alin.(1) şi (2) cel puţin anual, imediat ce acestea sînt disponibile. În temeiul reglementărilor prevăzute la alin.(1), banca va determina dacă este necesară dezvăluirea cu o frecvenţă mai mare decît cea anuală.
(4) Modalităţile de publicare a informaţiilor necesare, locaţia unde acestea sînt disponibile şi mijloacele de verificare a respectării cerinţelor de publicare se stabilesc de către fiecare bancă. În măsura în care este posibil, banca trebuie să asigure utilizarea aceloraşi mijloace sau a aceleiaşi locaţii pentru publicarea tuturor informaţiilor.
(5) Prezentările echivalente de informaţii realizate de bancă către piaţă în baza altor reglementări pot fi considerate ca asigurînd respectarea cerinţelor de dezvăluire potrivit prezentei legi.
(6) Banca Naţională poate impune unei bănci măsuri specifice referitoare la:
a) conţinutul informaţiilor pe care trebuie să le publice;
b) frecvenţa cu care trebuie să publice unele informaţii şi stabilirea termenelor de publicare;
c) modalităţile şi formele de publicare, altele decît situaţiile financiare;
d) utilizarea anumitor mijloace de verificare a informaţiilor publicate care nu intră în sfera auditului financiar.
[Art.30 completat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]
[Art.30 în redacţia Legii nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 31. Tranzacţiile cu funcţionarii băncii şi cu persoanele afiliate băncii

(1) Banca nu poate acorda credite sau efectua tranzacţii cu persoanele afiliate băncii definite la art.3, dacă astfel de credite se acordă sau astfel de tranzacţii se efectuează în condiţii mai avantajoase decît cele prevăzute pentru persoanele care nu sînt afiliate ale băncii.
(2) Banca este obligată să prezinte Băncii Naţionale, în modul stabilit în actele normative ale acesteia, informaţii cu privire la persoanele afiliate băncii, creditele acordate de bancă acestora şi tranzacţiile încheiate de bancă cu acestea.
(3) Tranzacţiile băncii cu persoanele afiliate vor fi supuse unor condiţii, limite şi restricţii stabilite de Banca Naţională, care pot să includă cerinţe de formare a unor rezerve adiţionale pentru acoperirea eventualelor pierderi la creditele şi alte active aferente tranzacţiilor cu persoanele afiliate. În scopul aplicării acestei prevederi, persoană se consideră orice persoană sau grup de persoane aflate în legătură, determinat ca atare conform reglementărilor Băncii Naţionale.
(4) Banca nu poate acorda credite niciunui funcţionar al său, decît în limitele şi condiţiile stabilite de Banca Naţională prin actele sale normative.
(5) Orice tranzacţie cu o persoană afiliată băncii, ce depăşeşte suma de 1 mil. lei, trebuie să fie aprobată, înaintea încheierii acesteia, prin votul a cel puţin majorităţii membrilor Consiliului băncii, cu excepţia cazurilor prevăzute în reglementările Băncii Naţionale.
(6) În cadrul activităţii de supraveghere, Banca Naţională poate prezuma persoanele afiliate băncii, dacă aceste persoane întrunesc una sau mai multe dintre caracteristicile prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale, precum şi ţinînd cont de natura relaţiilor, tranzacţiilor şi existenţa altor relaţii cu banca. Banca Naţională notifică banca despre o asemenea decizie nu mai tîrziu de următoarea zi lucrătoare.
(7) Pînă la proba contrară, care urmează a fi prezentată Băncii Naţionale în termen de 15 zile lucrătoare după data recepţionării notificării prevăzute la alin.(6), persoanele identificate de Banca Naţională conform alin.(6) sînt prezumate că sînt persoane afiliate băncii din data tranzacţiei.
(8) În sensul prezentului articol, următoarele condiţii sînt considerate a fi mai avantajoase decît cele prevăzute pentru persoanele care nu sînt afiliate ale băncii:
a) acceptarea unui gaj cu o valoare de piaţă mai mică decît un gaj similar solicitat de la alţi clienţi ai băncii;
b) procurarea unui bun imobil de o calitate scăzută sau la un preţ mai ridicat decît preţul bunurilor imobile similare pe piaţă;
c) efectuarea unor investiţii în valorile mobiliare ale persoanei afiliate pe care banca nu ar fi efectuat-o în cazul altor persoane;
d) achitarea bunurilor sau serviciilor procurate de la o persoană afiliată la un preţ mai ridicat decît preţul pentru bunuri şi servicii similare pe piaţă sau în circumstanţe în care aceleaşi bunuri sau servicii nu ar fi fost procurate de la o altă persoană;
e) vînzarea către o persoană afiliată băncii a unui activ la un preţ mai scăzut decît cel care ar fi încasat în cazul vînzării activului către o altă persoană;
f) stabilirea unei rate a dobînzii/comision mai mic pentru serviciul prestat decît dacă serviciul era prestat unei altei persoane;
g) stabilirea unei rate a dobînzii mai mari pentru depozitul acceptat decît dacă depozitul era acceptat de la o altă persoană;
h) alte condiţii prevăzute în reglementările Băncii Naţionale.
[Art.31 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]
[Art.31 modificat prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

Articolul 32. Acordarea de credite

(1) Acordarea de credite se efectuează în conformitate cu regulamentele interne ale băncii, care nu contravin legii şi cuprind cel puţin condiţiile acordării de credite solicitanţilor (clienţilor, administratorilor şi angajaţilor băncii), împuternicirile, obligaţiile şi structura subdiviziunii interne în ale cărei atribuţii intră gestionarea operaţiunilor legate de acordarea creditelor (comitetul de credit), modul de luare a deciziilor privind acordarea de credite, limitele creditării, modul de garantare a creditelor.
(2) În activitatea de acordare a creditelor, banca este obligată să respecte limitele şi cerinţele privind concentrarea riscurilor (expunerile) şi alte măsuri de prudenţă stabilite conform prezentei legi şi actelor normative ale Băncii Naţionale.
(3) Banca oferă gratuit solicitantului informaţii despre condiţiile de acordare a creditelor, care cuprind cel puţin:
a) rata, modul de calculare şi plată a dobînzii, precum şi condiţiile în care aceasta se poate modifica pînă la rambursarea integrală a creditului;
b) plăţile şi alte costuri aferente creditului (comisioane, taxe, alte remuneraţii şi penalităţi legate nemijlocit de contractul de credit), precum şi criteriile obiective în baza cărora acestea se pot modifica;Â
c) numărul şi suma tranşelor, precum şi alte obligaţii legate de rambursarea creditului;
d) condiţiile şi costurile în cazul rambursării creditului înainte de termen;
e) în cazul garantării creditului cu ipotecă – informaţia cu privire la dreptul părţilor de a solicita notarului învestirea contractului de ipotecă cu formulă executorie, explicînd clar dreptul băncii, în acest caz, la executarea silită a dreptului de ipotecă în conformitate cu Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, fără adresarea în instanţa judecătorească (în mod extrajudiciar), în temeiul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie, dacă părţile au convenit de comun acord asupra acestui drept şi dacă contractul de ipotecă propus de bancă prevede un asemenea drept;
f) alte informaţii pe care este obligată să le ofere conform legislaţiei.
(4) Dobînda şi costurile aferente creditului se stabilesc expres în contractul de credit, inclusiv pentru cazul rambursării creditului înainte de termen.
(5) Pentru efectuarea finanţării comune, băncile au dreptul să încheie acorduri privind creditele de consorţiu. În cadrul unui astfel de acord, băncile participante stabilesc condiţiile de acordare a creditului şi desemnează o bancă responsabilă pentru executarea acordului. Băncile participante poartă riscul aferent creditului acordat proporţional mijloacelor investite în consorţiu.
(6) Banca urmăreşte ca solicitantul de credit să dea dovadă de credibilitate în ceea ce priveşte rambursarea creditului. Rambursarea creditului poate fi garantată prin gaj al bunurilor mobile şi imobile (ipotecă), prin garanţie bancară, prin fidejusiune şi prin alte modalităţi prevăzute de lege sau în contract. Banca are dreptul să acorde credit fără garanţie (credit în alb) numai în cazul solvabilităţii şi credibilităţii înalte ale solicitantului de credit.
(7) Banca are dreptul să ceară prezentarea dărilor de seamă, altor documente şi informaţii referitoare la situaţia financiară şi la activitatea solicitantului de credit, a persoanei care constituie o garanţie personală, necesare pentru evaluarea solvabilităţii şi credibilităţii acestora, să întreprindă, în limitele legale, alte măsuri în scopul verificării veridicităţii informaţiilor prezentate, precum şi să efectueze controlul asupra utilizării conform destinaţiei a creditului acordat.
(8) Creditul poate fi acordat prin înregistrarea sumei creditului în contul curent al debitorului, prin transferarea în vederea executării documentelor de plată prezentate de debitor sau, la indicaţia/cu acordul lui, de un terţ, prin transferarea către terţ în conformitate cu indicaţiile debitorului, prin eliberarea în numerar, dacă legislaţia nu prevede altfel.
(9) Pentru fiecare tranzacţie de credit banca păstrează cererea pentru credit, copia de pe decizia persoanei care a autorizat creditul privind aprobarea tranzacţiei sau copia de pe procesul-verbal al şedinţei consiliului băncii (în cazul în care decizia a fost luată de consiliu), documentele contractuale, altă documentaţie de credit.
(10) Banca prezintă, în modul stabilit de Legea nr.122-XVI din 29 mai 2008 privind birourile istoriilor de credit, cel puţin unui birou al istoriilor de credit toate informaţiile de care dispune, necesare pentru formarea istoriilor de credit în privinţa tuturor debitorilor care şi-au dat acordul pentru prezentarea informaţiilor respective.
(101) Banca prezintă Ministerului Finanţelor, în conformitate cu Legea nr.419-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, informaţia privind împrumuturile acordate întreprinderilor de stat/municipale, societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar public şi unităţilor administrativ-teritoriale, necesară pentru monitorizarea datoriei sectorului public.
[Art.32 completat prin Legea nr.242 din 29.12.2015, în vigoare 29.01.2016]
[Art.32 în redacţia Legii nr.164 din 11.07.2012, în vigoare 14.03.2013] 


 

Capitolul V
CONTURI, SITUAŢII FINANCIARE, AUDIT, RAPOARTE ŞI INSPECŢII

[Denumirea cap.V modificată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

 

Articolul 33. Conturile şi situaţiile de seamă financiare

(1) Instituţiile financiare trebuie să ţină permanent conturi şi registre şi să întocmească situaţii financiare conform legislaţiei contabile.
(2) Conturile şi situaţiile financiare trebuie să corespundă Legii contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007 şi standardelor de contabilitate. Totodată, instituţiile financiare sînt obligate să respecte cerinţele Băncii Naţionale de întocmire a situaţiilor financiare FINREP şi de întocmire a rapoartelor în scopuri prudenţiale. Conducătorul organului executiv şi membrii consiliului sînt responsabili pentru corectitudinea şi veridicitatea rapoartelor prezentate la Banca Naţională conform cerinţelor menţionate.
(3) Conturile, registrele şi situaţiile financiare ale instituţiilor financiare trebuie să reflecte operaţiunile şi starea financiară a filialelor şi sucursalelor şi să fie întocmite atît separat, cît şi în mod consolidat.
[Art.33 completat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]
[Art.33 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 34. Auditul extern

(1) Banca trebuie să încheie contract cu o societate de audit independentă acceptată de Banca Naţională, care:
a) îi acordă asistenţă în ţinerea evidenţei contabile în conformitate cu principiile stabilite de Banca Naţională;
b) emite raportul auditorului; ;
c) controlează corectitudinea metodelor şi procedeelor de audit şi de control intern şi face recomandări de remediere;
d) informează Banca Naţională despre orice acţiune frauduloasă comisă de funcţionarii băncii sau ai filialelor ei, precum şi despre orice neregulă din administrarea şi din efectuarea operaţiunilor care ar putea conduce la pierderi materiale pentru bancă sau filiala sa şi/sau poate afecta capacitatea băncii de a funcţiona în continuare;
e) să informeze Banca Naţională despre acţiunile şi/sau despre faptele ce pot duce la refuzul societăţii de audit de a-şi exprima opinia sau la exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situaţiei financiare.

(3) Banca Naţională poate stabili prin acte normative desfăşurarea activităţii de audit în cadrul băncilor în scop de supraveghere.
(4) La solicitarea Băncii Naţionale, societatea de audit este obligată să furnizeze orice detalii, clarificări, explicaţii legate de activitatea băncii auditate.
(5) Obligaţiile prevăzute la alin.(1) lit.d) şi alin.(4) revin societăţii de audit şi în situaţia în care aceasta exercită sarcini specifice într-o entitate care se află într-o relaţie de control cu banca.
(6) Îndeplinirea cu bună-credinţă de către societatea de audit a obligaţiei de a informa Banca Naţională conform alin.(1) lit.d) şi e), alin.(4) şi (5) nu constituie încălcare a obligaţiei de respectare a confidenţialităţii informaţiei referitoare la activitatea entităţii auditate, care revine societăţii de audit potrivit legislaţiei sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage răspunderea de orice natură a acesteia.
(7) Banca Naţională îşi poate retrage acceptul acordat unei societăţi de audit în cazul în care aceasta nu mai îndeplineşte condiţiile în care a fost acceptată şi/sau nu respectă prevederile prezentului articol şi ale actelor normative emise în aplicarea acestuia.
[Art.34 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Articolul 35. Publicarea bilanţului, raportului auditorului emis de către societatea de audit şi raportului anual

Banca, în termen de 4 luni de la încheierea anului financiar, va publica, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate, bilanţul şi raportul auditorului emis de către societatea de audit şi va edita raportul anual, eliberînd gratuit publicului copii de pe acesta din urmă.
[Art.35 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Articolul 36. Inspecţia filialelor

(1) Prevederile art.34 şi art.35 pot fi aplicate, prin actele normative ale Băncii Naţionale, şi filialelor băncii ca unor sucursale. Cerinţele statutului şi ale regulamentelor băncii privind întocmirea dărilor de seamă se pot aplica şi filialelor.
(2) Funcţiile comisiei de cenzori a filialei unei bănci străine pot fi exercitate de un comitet de audit sau de un alt organ reprezentativ al băncii străine.

Articolul 37. Rapoarte şi inspecţii

(1) Banca va întocmi şi va prezenta Băncii Naţionale, conform regulamentelor acesteia, rapoarte despre administrarea, operaţiunile, lichiditatea, solvabilitatea, profitabilitatea sa şi ale sucursalelor sale, atît separat, cît şi în mod consolidat, în scopul evaluării stării financiare a băncii şi a fiecărei sucursale.
(2) Banca, filialele, sucursalele sale, inclusiv cele din străinătate, vor fi supuse unor inspecţii efectuate de către inspectori ai Băncii Naţionale sau de persoane împuternicite în acest scop. Cu acordul Băncii Naţionale, autorităţile competente din ţara de origine a unei bănci străine care are filială sau sucursală pe teritoriul Republicii Moldova pot desfăşura inspecţii la sediul filialei sau sucursalei, inclusiv prin intermediul unor persoane împuternicite în acest scop.
(3) Banca şi sucursalele sale vor permite accesul în bancă inspectorilor Băncii Naţionale, persoanelor împuternicite de aceasta şi vor conlucra cu ei.
(4) În cadrul inspecţiei băncilor şi sucursalelor acestora, inspectorii Băncii Naţionale, persoanele împuternicite de aceasta au dreptul:
a) să examineze conturile, registrele şi orice alte documente;
b) să solicite administratorilor, funcţionarilor şi agenţilor băncii şi ai sucursalelor orice informaţie referitoare la activitatea şi operaţiunile efectuate.
c) să acceseze sistemele informaţionale şi să solicite informaţii din bazele de date ale băncii.
(5) Accesul organelor fiscale, al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, al organelor Centrului Naţional Anticorupţie şi ale altor organe, învestite cu funcţii de control, în instituţiile financiare pentru a efectua controale şi punerea la dispoziţia acestor organe a informaţiilor şi documentelor sau copiilor de pe acestea, necesare pentru exercitarea funcţiilor încredinţate, în limitele competenţei lor, se permit şi se înfăptuiesc în conformitate cu legislaţia ce reglementează activitatea organelor menţionate şi cu prevederile prezentei legi.
[Art.37 modificat prin Legea nr.180 din 25.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

 

Capitolul V1
MĂSURI DE SANARE

Articolul 379. Măsuri de sanare financiară

(1) În scop de remediere a situaţiei financiare a băncii, pot fi realizate una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) schimbarea structurii activelor şi pasivelor băncii;
b) schimbarea structurii organizatorice a băncii;
c) finanţarea suplimentară din partea acţionarilor băncii şi a altor persoane;
d) majorarea capitalului băncii;
e) alte măsuri ce permit remedierea situaţiei financiare a băncii şi sînt agreate de Banca Naţională.
(2) Schimbarea structurii activelor poate prevedea:
a) îmbunătăţirea portofoliului de credite, inclusiv înlocuirea unor active nelichide cu cele lichide;
b) modificarea scadenţei activelor pentru asigurarea executării obligaţiilor băncii;
c) reducerea cheltuielilor, inclusiv a celor de administrare;
d) vînzarea unor active.
(3) Schimbarea structurii pasivelor poate prevedea:
a) majorarea capitalului propriu;
b) reducerea ponderii cheltuielilor în structura generală a pasivelor;
c) mărirea pasivelor cu scadenţă medie şi lungă în structura generală a pasivelor.
(4) Schimbarea structurii organizatorice a băncii se poate realiza prin:
a) reducerea componenţei sau a numărului de angajaţi;
b) schimbarea structurii, reducerea sau lichidarea subdiviziunilor separate şi a altor subdiviziuni structurale.
(5) Finanţarea suplimentară din partea acţionarilor băncii şi a altor persoane poate fi efectuată în următoarele forme:
a) aporturi suplimentare;
b) renunţare la distribuirea profitului între acţionari;
c) amînare sau reeşalonare a plăţii datoriilor băncii;
d) acordare a garanţiilor la creditele obţinute de bancă;
e) constituire a depozitelor în bancă cu rata dobînzii joasă şi cu termenul suficient de lung (cel puţin un an);
f) novaţia, preluarea, remiterea datoriei băncii.
(6) Banca şi acţionarii ei sînt obligaţi să ia în timp util măsuri de sanare financiară.

Capitolul VI
ÎNCĂLCĂRI, MĂSURI DE REMEDIERE ŞI SANCŢIUNI

Articolul 38. Încălcări, măsuri de remediere şi sancţiuni

(1) Dacă se constată că banca (instituţia financiară), acţionarii sau administratorii ei au încălcat prezenta lege, actele normative ale Băncii Naţionale, condiţiile de licenţiere sau cerinţele autorizaţiei, permisiunii, aprobării, confirmării (denumite în continuare autorizaţie), obligaţiile fiduciare, obligaţiile prevăzute de legislaţia privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, al căror control al respectării ţine de competenţa Băncii Naţionale, periclitează interesele deponenţilor ori s-au angajat în operaţiuni riscante sau dubioase, nu au raportat, au raportat cu întîrziere, au raportat date eronate privind indicatorii de prudenţă bancară sau alte exigenţe prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale, nu au respectat măsurile de remediere stabilite de Banca Naţională sau luînd în considerare specificul situaţiei financiare curente sau din trecut a băncii (instituţiei financiare) a fost admisă în mod deliberat compromiterea integrităţii datelor aferent sistemelor informaţionale, Banca Naţională poate aplica următoarele sancţiuni:
a) emite un avertisment;
[Lit.b),c) abrogate prin Legea nr.241 din 24.09.2010, în vigoare 17.12.2010]
d) aplică şi percepe incontestabil amendă băncii (instituţiei financiare) pînă la 5% din capitalul băncii (instituţiei financiare) şi/sau deţinătorilor direcţi şi indirecţi de cote de participare în capitalul social al băncii pînă la 100% din mărimea cotei de participare în capitalul social al băncii calculată la valoarea nominală şi/sau administratorilor în mărime de la 1 la 100 de salarii medii ale administratorului sancţionat, pentru ultimele 12 luni, care includ toate beneficiile (suplimente, prime şi alte adaosuri la salariul de funcţie), inclusiv pentru neîndeplinirea deciziei de sistare a tranzacţiei emise de organul învestit cu atribuţii de prevenire şi de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului;
e) retrage confirmarea dată administratorilor băncii (instituţiei financiare);
f) limita sau suspenda activitatea băncii (instituţiei financiare);
[Lit.g) abrogată prin Legea nr.109-XVI din 16.05.2008, în vigoare 20.06.2008]
h) retrage licenţa sau autorizaţia.
(11) La determinarea categoriei de sancţiuni şi a mărimii amenzii se va ţine cont de toate circumstanţele relevante, inclusiv:
a) gravitatea şi durata încălcării;
b) gradul de vinovăţie a persoanei responsabile;
c) capacitatea financiară a persoanei responsabile, determinată conform rulajului total anual, în cazul persoanei juridice, şi conform venitului anual, în cazul persoanei fizice; capacitatea financiară poate fi determinată şi conform cotelor de participare în capitalul social al băncii deţinute de persoana responsabilă;
d) cuantumul profitului realizat sau al pierderilor evitate de către persoana responsabilă, în măsura în care acestea pot fi cuantificate;
e) prejudiciul cauzat unui terţ prin încălcare, în măsura în care acesta poate fi cuantificat;
f) măsura în care persoana responsabilă a cooperat cu Banca Naţională la remedierea încălcărilor;
g) încălcările anterioare comise de persoana responsabilă.
(2) În urma constatării celor prevăzute la alin.(1), Banca Naţională poate impune băncii (instituţiei financiare), fără a se limita la acestea, următoarele măsuri de remediere:
1) să prescrie băncii încetarea şi lichidarea încălcărilor comise;
2) să încheie cu banca un acord care prevede măsuri de remediere;
3) să prescrie băncii una sau mai multe din următoarele măsuri:
a) ca media activelor acesteia din fiecare trimestru să nu depăşească media activelor din trimestrul precedent;
b) să nu achiziţioneze capitalul unei alte persoane juridice, să nu formeze sau să nu achiziţioneze o nouă filială, să nu se angajeze într-un nou tip de activitate;
c) să nu acorde nici un credit unei afiliate a sa decît dacă acest credit este garantat prin valori mobiliare, emise sau garantate de Guvern, a căror valoare pe piaţă depăşeşte permanent cu 125 la sută creditul;
d) ca ratele dobînzii pe care aceasta o plăteşte pentru depozite să nu depăşească ratele dobînzii predominante la depozite în sumele şi termenele comparabile în zona în care se află ea;
e) să restricţioneze, să suspende orice activitate; să restricţioneze, să suspende sau să interzică anumite tranzacţii sau operaţiuni;
f) să înlocuiască unul sau mai mulţi administratori care au activat peste 180 de zile înaintea momentului în care banca (instituţia financiară) a înregistrat pierderi de capital sau să limiteze împuternicirile acestora;
g) să înstrăineze sau să lichideze sucursala dacă Banca Naţională stabileşte că aceasta poate deveni insolvabilă şi impune un risc mare instituţiei financiare sau îi poate cauza o pierdere substanţială a activelor sau veniturilor;
h) ca nici un funcţionar să nu primească beneficii (suplimente, prime şi alte adaosuri la salariul funcţiei), retribuţii (compensaţii), cu excepţia celor prevăzute de legislaţia muncii, şi un salariu care să depăşească cuantumul mediu al salariului (excluzînd beneficiile, retribuţiile şi veniturile de la opţiunile de stok şi împărţirea profitului) pentru 12 luni calendaristice precedente lunii în care banca a înregistrat pierderi de capital;
i) să majoreze rezervele pentru acoperirea eventualelor pierderi la credite şi la alte active;
i1) să reducă riscurile de continuitate şi/sau cele de securitate a informaţiei
j) să interzică plata dividendelor sau alte forme de distribuire a capitalului;
k) să realizeze măsuri de sanare financiară prevăzute la art.379;
(21) În scopul remedierii situaţiei financiare a băncii, Banca Naţională, indiferent de măsurile de remediere impuse conform alin.(2), poate impune deţinătorilor direcţi şi indirecţi de cote substanţiale în capitalul social al băncii elaborarea şi realizarea măsurilor de sanare financiară, care pot include măsurile prevăzute la art.379 alin.(2) lit.b), alin.(3) lit.a) şi alin.(5). În cazul neexecutării cerinţei de elaborare şi realizare a măsurilor respective, devin incidente prevederile art.156 alin.(1).
(22) În cazurile prevăzute de Legea privind redresarea şi rezoluţia băncilor, Banca Naţională aplică măsuri de intervenţie timpurie, măsuri de rezoluţie şi exercită alte competenţe de redresare şi rezoluţie a băncilor.
(3) Banca Naţională retrage licenţa şi iniţiază procesul de lichidare silită a băncii în cazul în care se constată că banca se află în una dintre situaţiile de insolvabilitate prevăzute la lit.a)-c) din prezentul alineat şi condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, prevăzute în art.58 din Legea privind redresarea şi rezoluţia băncilor nu sînt întrunite. În sensul prezentului alineat, situaţiile de insolvabilitate sînt următoarele:
a) banca nu este capabilă să execute cererile creditorilor privind plata obligaţiilor pecuniare scadente (incapacitate de plată);
b) activele băncii nu mai acoperă obligaţiile acesteia (supraîndatorarea);
c) cuantumul capitalului reglementat al băncii este mai mic de 1/3 faţă de cuantumul capitalului minim reglementat stabilit în actele normative ale Băncii Naţionale. 
(4) Măsurile şi sancţiunile prevăzute la prezentul articol nu exclud aplicarea altor măsuri şi sancţiuni conform legislaţiei.
(5) Amenzile aplicate conform prezentului articol se varsă la bugetul de stat.
(51) Constatarea încălcărilor, aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri se efectuează conform prevederilor Legii nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei, dacă prezenta lege nu prevede altfel.
(52) Sancţiunile şi alte măsuri se aplică de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale. Sancţiunile şi măsurile prevăzute la alin.(1) lit.a), alin.(2) pct.1) şi 2) pot fi aplicate de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii, iar cele prevăzute la alin.(1) lit.d), alin.(2) pct.3) – de către guvernatorul Băncii Naţionale.
(53) Dacă legea nu prevede altfel, aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri este supusă dispoziţiilor privind secretul profesional şi bancar.
(54) Banca Naţională este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale privind aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri.
(6) Prin derogare de la prevederile legislaţiei cu privire la contenciosul administrativ, numai acţionarii băncii care deţin în total cel puţin 25 la sută din acţiunile cu drept de vot, deponenţii care deţin cel puţin 1/4 din suma depozitelor sau alţi creditori care deţin cel puţin 1/4 din valoarea totală a cerinţelor (cu excepţia depozitelor) pot ataca în instanţa de judecată competentă, în decursul a 30 de zile de la data retragerii licenţei, decizia de retragere a licenţei, indicînd motive argumentate numai în temeiul prevederilor alin.(3).
(7) Măsurile şi sancţiunile aplicate de Banca Naţională pot fi atacate în instanţa de judecată competentă. În procesul de judecată intentat Băncii Naţionale în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi, se vor respecta următoarele condiţii:
a)în cazul în care instanţa de judecată recunoaşte că acţiunile Băncii Naţionale faţă de bancă şi/sau persoane/acţionari sînt ilegale, Banca Naţională va repara prejudiciile materiale şi se menţin toate efectele produse în baza actului anulat al Băncii Naţionale care a fost emis în vederea punerii în aplicare a art.15, 151 şi 156 din Legea instituţiilor financiare şi a oricărui act şi a oricărei operaţiuni subsecvente de punere în aplicare a acestui act anulat, inclusiv, retragerea licenţei rămînînd în vigoare;;
b) contestarea sau acţiunea în justiţie nu va influenţa asupra procesului de lichidare şi nu va suspenda executarea actelor impuse de Banca Naţională;
c) instanţa de judecată stabileşte legalitatea acţiunilor întreprinse în scopul executării prezentei legi şi decide numai asupra faptului dacă au fost făcute cu sau fără intenţie;
d) angajaţii Băncii Naţionale, administratorul special, lichidatorul şi persoanele angajate pentru acordarea asistenţei acestora nu răspund pentru prejudiciile, acţiunile sau omisiunile care au avut loc în exercitarea atribuţiilor lor decît în cazul în care s-a demonstrat că acestea sînt intenţionate şi ilegale.
[Art.38 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]
[Art.38 modificat prin Legea nr.187 din 28.09.2014, în vigoare 10.10.2014] 
[Art.38 completat prin Legea nr.31 din 07.03.2013, în vigoare 05.04.2013]

 

Capitolul VI1
LICHIDAREA SILITĂ A BĂNCII

Articolul 381. Prevederi generale referitor la lichidarea silită a băncii

(1) În cazul retragerii licenţei băncii ca urmare a constatării a cel puţin uneia din situaţiile de insolvabilitate prevăzute la art.38 alin.(3) sau în unul din temeiurile prevăzute la art.10, cu excepţia alin.(1) lit.a), f), h) şi alin.(2) ale acestui articol, Banca Naţională ia, din oficiu, hotărîrea de iniţiere a procesului de lichidare silită a băncii.
(2) Lichidarea băncii în alte temeiuri decît în cel al insolvabilităţii nu împiedică iniţierea procesului de lichidare silită în temeiul insolvabilităţii dacă în decursul procesului de lichidare se constată că banca a devenit insolvabilă.
(3) Odată cu retragerea licenţei şi iniţierea procesului de lichidare silită a băncii, Banca Naţională numeşte un lichidator. Din motive întemeiate, Banca Naţională îl poate înlocui pe lichidator.
(4) Ordonanţa Băncii Naţionale cu privire la numirea (înlocuirea) lichidatorului se publică în termen de 7 zile de la adoptare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(5) De la data de retragere a licenţei băncii:
a) Banca Naţională închide conturile în lei ale băncii respective şi deschide un nou cont cu specificarea “bancă în proces de lichidare”, la care vor fi virate sumele de bani disponibile la acea dată în conturile respective şi prin intermediul căruia lichidatorul va efectua toate operaţiunile în lei ale băncii ce se lichidează;
b) lichidatorul închide conturile în valută străină deschise în alte bănci (inclusiv în Banca Naţională), iar valuta străină disponibilă la acea dată în aceste conturi, la ordinul lichidatorului, va fi virată, în funcţie de tipurile valutei străine, în unul sau mai multe conturi cu specificarea indicată la lit.a), deschise la o bancă/bănci din Republica Moldova, prin intermediul cărora lichidatorul va efectua operaţiunile în valută străină ale băncii ce se lichidează.
(6) Lichidarea silită a băncii se desfăşoară în mod extrajudiciar.
(7) Procesul de lichidare a băncii nu poate depăşi 5 ani de la data de retragere a licenţei. Termenul indicat poate fi prelungit de Banca Naţională pentru cel mult 2 ani, în baza demersului argumentat al lichidatorului băncii.
[Art.381 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Articolul 382. Condiţiile pentru numirea lichidatorului

(1) În funcţia de lichidator se numeşte o persoană fizică care corespunde exigenţelor înaintate faţă de administratorul unei bănci, stabilite în regulamentul respectiv al Băncii Naţionale.
(2) Nu poate fi lichidator persoana care:
a) are antecedente penale;
b) în ultimii 5 ani a fost trasă la răspundere civilă pentru acte juridice fictive sau simulate, acte afectate de eroare, încheiate prin dol, violenţă, în urma unei înţelegeri dolosive sau pentru încălcarea obligaţiilor fiduciare;
c) este învinuit într-o cauză  penală sau pîrît într-un proces civil;
d) nu şi-a onorat obligaţiile de plată a datoriei sau de achitare a dobînzii către o bancă.
(3) Pentru constatarea existenţei/inexistenţei conflictelor de interese, lichidatorul va prezenta, înainte de numirea sa, Băncii Naţionale informaţie despre interesele sale personale şi de afaceri, precum şi despre relaţiile financiare ale sale, ale soţiei sale şi ale copiilor, inclusiv:
a) despre datoria faţă de banca în proces de lichidare, activitatea în ea sau deţinerea unor drepturi de proprietate ale acesteia;
b) despre relaţiile din ultimii 5 ani cu orice bancă în calitate de angajat, administrator sau acţionar cu cotă substanţială;
c) despre relaţiile financiare, de afaceri sau individuale cu orice persoană care are anumite interese faţă de banca în proces de lichidare şi de activele ei, inclusiv informaţie despre o angajare viitoare la persoana dată;
d) despre neonorarea obligaţiilor patrimoniale faţă de banca în proces de lichidare sau oricare altă bancă în ultimii 5 ani;
e) despre posedarea unei proprietăţi ce concurează cu bunurile imobile ale băncii dacă lichidarea băncii presupune evaluarea, dispunerea şi gestionarea acestora;
f) despre alte interese financiare şi de afaceri care pot afecta exercitarea în mod imparţial a funcţiei de lichidator;
g) alte informaţii solicitate de Banca Naţională.
(4) Concomitent cu informaţia menţionată la alin.(3), persoana va prezenta o informaţie care certifică inexistenţa vreunui conflict de interese ca urmare a intereselor lui personale şi relaţiilor cu Banca Naţională, iar dacă un astfel de conflict există – o informaţie despre acest conflict şi, în pofida acestui fapt, va solicita Băncii Naţionale autorizarea activităţii de lichidator.
(5) Înainte de a numi persoana în funcţia de lichidator, Banca Naţională va trebui să se asigure că nu există vreun conflict de interese, iar dacă un astfel de conflict există, va trebui să se convingă că persoana este capabilă să acţioneze imparţial în virtutea naturii nemateriale a conflictului şi o va numi ca excepţie.
(6) În cazul apariţiei conflictului de interese după numirea sa, lichidatorul va informa Banca Naţională despre acest fapt imediat după ce acesta i-a devenit cunoscut, precum şi despre acţiunile pe care le-a întreprins sau le va întreprinde în vederea eliminării conflictului, şi va cere permisiunea Băncii Naţionale de a-şi continua activitatea.
(7) Dacă Banca Naţională constată că un astfel de conflict de interese este inadmisibil, lichidatorul va trebui să-l soluţioneze într-un mod care ar satisface Banca Naţională sau să demisioneze.
(8) Lichidatorul îşi va executa atribuţiile cu imparţialitate. Pornind de la aceasta, el nu este în drept:
a) să-şi desfăşoare activitatea în situaţia în care există conflict de interese, cu excepţia cazului cînd despre acest conflict s-a comunicat Băncii Naţionale, iar aceasta îi permite să-şi continue activitatea;
b) să solicite sau să accepte, direct sau indirect, orice servicii, cadouri, alte valori şi beneficii din partea vreunei persoane despre care lichidatorul ştie că aceasta urmăreşte să obţină anumite avantaje în legătură cu lichidarea băncii sau că are interese ce pot fi afectate în mod substanţial de executarea sau neexecutarea de către lichidator a unor atribuţii;
c) să utilizeze sau să permită utilizarea bunurilor Băncii Naţionale sau a bunurilor asupra cărora lichidatorul are dreptul de gestiune în interes personal sau în interesul terţilor, cu excepţia intereselor Băncii Naţionale şi ale băncii în proces de lichidare;
d) să facă promisiuni sau să-şi asume angajamente în numele Băncii Naţionale fără autorizarea acesteia.
(9) Lichidatorul nu are dreptul să divulge informaţia ce constituie secret bancar, comercial sau un alt secret protejat de lege decît în măsura în care este necesară în exercitarea atribuţiilor sale.

Articolul 383. Comunicarea lichidării

Lichidatorul:
a) afişează, în termen de 3 zile de la data numirii sale, la fiecare subdiviziune separată a băncii un anunţ despre retragerea licenţei băncii şi începutul lichidării acesteia, indicînd numele şi prenumele lichidatorului, data şi locul la care el intră în gestiunea băncii;
b) publică anunţul indicat la lit.a) în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate;
c) transmite Băncii Naţionale, în termen de 3 zile de la publicarea anunţurilor, copii de pe acestea.

Articolul 384. Principalele atribuţii şi drepturi ale lichidatorului

(1) Lichidatorul are atribuţii depline şi exclusive de a conduce, a gestiona şi a controla banca (în continuare – gestiunea băncii) şi de a lua orice măsuri în vederea lichidării ei eficiente şi obţinerii sumei maxime din vînzarea activelor, inclusiv dreptul:
a) de a continua sau a înceta orice operaţiune a băncii;
b) de a lua cu împrumut bani garantaţi cu activele ei sau fără garanţie;
c) de a suspenda sau a limita plata obligaţiilor prevăzute la lit.g) lin. a 4-a;
d) de a angaja specialişti, experţi sau consultanţi profesionişti;
e) de a administra contul băncii;
f) de a colecta datoriile faţă de bancă şi de a recupera bunurile acesteia aflate în posesiunea terţilor, de a intenta acţiuni în instanţele de judecată;
g) de a executa în numele băncii orice operaţiuni, ţinînd cont de necesitatea obţinerii aprobării prealabile a Băncii Naţionale pentru efectuarea următoarelor operaţiuni:
- vînzarea sau altă formă de lichidare a oricărui activ al băncii în valoare de peste 1 milion de lei;
- acordarea de garanţii pe baza activelor băncii în favoarea creditorului care acordă băncii un credit nou de peste 500 de mii de lei;
- reducerea sau anularea oricărei creanţe faţă de bancă, a cărei validitate este îndoielnică, dacă aceasta depăşeşte 200 de mii de lei;
- onorarea oricăror creanţe faţă de bancă (cu excepţia creanţelor care decurg din angajamentele asumate de lichidator în exerciţiul funcţiunii) înainte de încheierea procedurilor prevăzute la art.389 şi 3810, inclusiv achitarea cu deponenţii şi alţi creditori în sumele care, în opinia Băncii Naţionale, pot fi folosite în acest scop, dar ţinîndu-se totodată cont de faptul că toţi deponenţii şi alţi creditori aflaţi în situaţii similare trebuie să fie trataţi în mod egal;
h) de a primi de la organele de conducere, de la salariaţii băncii şi de la orice altă persoană registrele, documentele şi informaţiile băncii;
i) de a formula obiecţii împotriva creanţelor creditorilor înaintate faţă de bancă, de a negocia obligaţiile băncii în vederea novării lor, reducerii, reeşalonării, preluării de către o altă persoană sau remiterii datoriilor, de a rezilia contractele băncii în conformitate cu legislaţia.
(11) Imediat după intrarea în gestiunea băncii, lichidatorul ia măsuri privind asigurarea integrităţii activelor, registrelor, documentelor şi a informaţiilor băncii, înştiinţează subdiviziunile separate ale băncii, băncile corespondente, organul înregistrării de stat, deţinătorii de registre publice, depozitarul central şi registratorul care ţine registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale băncii şi, după caz, alte persoane cu privire la retragerea licenţei, iniţierea procesului de lichidare silită a băncii, precum şi comunică informaţiile despre sine.
(12) La cererea lichidatorului, organele de drept sînt obligate să-i acorde sprijin în obţinerea accesului la încăperi şi la alte active ale băncii, în preluarea controlului şi asigurarea integrităţii activelor, registrelor, documentelor şi informaţiilor băncii.
(2) Lichidatorul are şi alte atribuţii şi drepturi prevăzute de prezentul capitol.
(3) În exercitarea atribuţiilor şi drepturilor sale, lichidatorul este responsabil doar faţă de Banca Naţională.
[Art.384 modificat prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Articolul 385. Efectele iniţierii procedurii de lichidare

(1) Pe lîngă efectele prevăzute la art.11 alin.(3), de la data retragerii licenţei:
a) calcularea dobînzilor şi penalităţilor la obligaţiile băncii se întrerupe, iar obligaţiile neajunse la scadenţă se consideră scadente. Banca nu răspunde pentru încălcarea obligaţiilor sale din imposibilitatea fortuită de executare în legătură cu retragerea licenţei;
b) creanţele faţă de bancă se onorează în modul prevăzut de prezentul capitol;
c) exercitarea oricărui drept asupra activelor băncii, inclusiv urmărirea acestora în legătură cu procedurile judiciare şi de executare întru încasarea creanţelor, se suspendă. Nici un drept asupra activelor nu poate fi exercitat în timpul lichidării băncii, cu excepţia drepturilor acordate lichidatorului conform prezentului capitol şi a creanţelor privind plata cheltuielilor legate de procesul de lichidare;
d) plăţile sau transferurile activelor băncii efectuate înainte de începutul lichidării în dauna intereselor creditorilor pot fi declarate nule, cu excepţia plăţilor pînă la plafonul de garantare a depozitelor pentru fiecare deponent conform Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar;
e) toate împuternicirile organelor de conducere ale băncii trec la lichidator, care devine unicul reprezentant legal al băncii. Lichidatorul poate delega altor persoane doar acele împuterniciri pe care le consideră necesare, dacă Banca Naţională nu va stabili altfel;
f) hotărîrile anterioare adoptate de organele de conducere ale băncii se consideră nevalabile dacă nu sînt aprobate (autorizate) de lichidator, precum şi dacă împiedică exercitarea atribuţiilor şi drepturilor acestuia;
g) suspendarea operaţiunilor în contul băncii, urmărirea silită a activelor băncii încetează, iar sechestrele şi alte restricţii aplicate asupra acestora se ridică;
h) acceptarea şi efectuarea în conturile corespondente ale băncii a plăţilor în conturile clienţilor băncii încetează, iar plăţile încasate în folosul acestora după data de retragere a licenţei băncii se restituie în conturile plătitorilor din băncile plătitoare, cu excepţia cazului în care încasarea plăţilor a avut loc într-un sistem de plăţi ce intră sub incidenţa Legii nr.183 din 22 iulie 2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare şi sînt aplicabile prevederile art.6 alin.(3) din legea menţionată;
i) executarea obligaţiilor faţă de bancă se efectuează nemijlocit în folosul băncii, chiar dacă potrivit clauzelor obligaţiei debitorul are dreptul la executarea obligaţiei către о altă persoană;
j) stingerea creanţelor creditorilor prin compensarea creanţelor opuse nu se admite, cu excepţia cazurilor în care dreptul părţilor la compensare s-a născut pînă la data de retragere a licenţei, precum şi în legătură cu scadenţa creanţelor din clasa corespunzătoare conform ordinii
priorităţii claselor de creanţe stabilite;
k) cesiunea creanţelor creditorului, în urma căreia noul creditor (cesionar) va aparţine unei clase de creanţe mai prioritare de onorare în raport cu cea la care a aparţinut cedentul, nu se admite;
l) acţiunea mandatului (procurii) eliberat de bancă încetează, cu excepţia cazului în care încetarea lui poate cauza prejudicii băncii;
m) creditorii pot înainta creanţele lor doar în cadrul procesului de lichidare, cu excepţia creanţelor privind plata cheltuielilor legate de procesul de lichidare.
(2) Plăţile sau transferurile activelor băncii efectuate pînă la începutul lichidării în dauna intereselor creditorilor se prezumă a fi actele juridice:
a) de plată sau transfer, efectuate simulat, fictiv sau cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage activele băncii de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile în decursul a 3 ani anteriori retragerii licenţei;
b) de transfer cu titlu gratuit, efectuate în decursul a 2 ani anteriori retragerii licenţei, cu excepţia celor de sponsorizare şi filantropie conform legii;
c) de transfer cu titlu gratuit, efectuate cu persoanele afiliate băncii în decursul a 2 ani anteriori retragerii licenţei;
d) de plată sau transfer în care prestaţia băncii o depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în decursul unui an anterior retragerii licenţei;
e) de plăţi anticipate ale datoriilor, efectuate în decursul a 6 luni anterioare retragerii licenţei, dacă scadenţa acestora fusese stabilită pentru o dată ulterioară retragerii licenţei;
f) de constituire de către bancă a gajului sau a altei garanţii reale pentru o creanţă care era neasigurată în decursul a 6 luni anterioare retragerii licenţei. Această prevedere nu se aplică în cazul plăţilor sau transferurilor efectuate în cadrul sistemelor care intră sub incidenţa Legii nr.183 din 22 iulie 2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare.
(3) Retragerea licenţei băncii nu afectează executarea ordinelor de plată/transfer al valorilor mobiliare iniţiate de bancă şi introduse în sistemele de plăţi/sistemele de decontare a valorilor mobiliare pînă la data şi ora exactă a adoptării hotărîrii de retragere a licenţei.
(4) Furnizorii de servicii de utilitate publică care deţin o poziţie dominantă (livrări de energie electrică, gaze naturale, apă, servicii telefonice, alte asemenea) nu au dreptul să refuze ori să întrerupă unilateral prestarea unor astfel de servicii către bancă din momentul retragerii licenţei, chiar dacă banca nu a plătit serviciile prestate anterior. Diminuarea sau întreruperea prestării serviciilor indicate poate avea loc doar în cazul în care lichidatorul nu plăteşte, conform contractului, serviciile curente prestate după retragerea licenţei.
(5) În cazul în care un bun mobil vîndut băncii şi neplătit integral de aceasta este, la data retragerii licenţei, în curs de predare (în tranzit) ori banca sau alte persoane împuternicite nu au intrat încă în posesia acestui bun, vînzătorul poate reintra în posesia bunului. În acest caz, vînzătorul restituie orice plată făcută de bancă în avans pentru bunul respectiv, avînd dreptul de a înainta creanţă pentru cheltuielile aferente acestei tranzacţii.
(6) În cazul în care, conform contractului cu participarea băncii, obligaţia uneia din părţi de a încheia o tranzacţie cu acţiuni devine scadentă după data retragerii licenţei, contractul se consideră reziliat la această dată. În acest caz, diferenţa dintre preţul contractului şi valoarea acţiunilor de la data retragerii licenţei este plătită băncii, dacă este un credit, sau adăugată la datoriile băncii, dacă este o datorie.
(7) Organele executive ale băncii, cel mai tîrziu în următoarea zi după intrarea lichidatorului în gestiunea băncii, asigură predarea ştampilelor şi sigiliilor băncii. În termenul stabilit de lichidator, orice persoană care deţine registrele, documentele, valorile materiale şi alte valori ale băncii este obligată să le predea. În cazul încălcării acestor obligaţii, al împiedicării accesului lichidatorului la încăperile, activele, registrele, documentele, informaţiile băncii, persoana vinovată poartă răspundere conform legii.
(8) Procedurile suspendate conform alin.(1) lit.c) încetează de la data înregistrării listei creanţelor la Banca Naţională dacă creanţa constituind obiectul procedurii a fost înscrisă în lista creanţelor validate de lichidator şi în privinţa ei nu sînt obiecţii. Procedurile menţionate pot fi reluate la cererea creditorului în cazul în care:
a) creanţa nu este înscrisă în lista creanţelor înregistrată la Banca Naţională;
b) creanţa este înscrisă în lista creanţelor înregistrată la Banca Naţională, însă creditorul a înaintat obiecţii în privinţa ei.
(9) Creditorii băncii pot înainta creanţele lor în termen de 3 luni de la data retragerii licenţei băncii. Creditorii care îşi înaintează creanţele după expirarea acestui termen, dar în toate cazurile pînă la încheierea distribuirii (lichidării) tuturor activelor băncii, pot pretinde la onorarea creanţelor doar conform art.3811 alin.(6).
[Art.385 modificat prin Legea nr.185 din 22.07.2016, în vigoare 16.03.2017]

Articolul 386. Procedura de lichidare

(1) În termen de 3 luni de la data intrării în gestiunea băncii, lichidatorul efectuează inventarierea activelor ei şi transmite Băncii Naţionale o copie de pe opis, care va fi accesibilă permanent publicului.
(2) Lichidatorul va efectua măsurile prevăzute la art.387 prin proceduri transparente în conformitate cu legislaţia în vigoare, astfel încît alte bănci şi persoane interesate să poată face oferte pentru aceste active, dacă prezentul capitol nu prevede altfel.
(3) Lichidatorul, de la data intrării în gestiunea băncii, poate rezilia:
a) contractul de muncă cu orice angajat al băncii;
b) contractele de prestare a serviciilor la care banca este parte;
c) contractele de locaţiune a bunurilor mobile şi imobile, cu condiţia înştiinţării proprietarului cu 30 de zile înainte despre faptul că banca îşi exercită dreptul discreţionar de a rezilia contractul de locaţiune. Proprietarul nu este în drept să ceară recuperarea plăţilor aferente locaţiunii după rezilierea contractului. În cazul lichidării, nici un prejudiciu legat de rezilierea contractului nu va fi reparat.
(4) În termen de 2 luni de la data intrării în gestiunea băncii, lichidatorul:
a) ia măsurile necesare pentru încetarea obligaţiilor fiduciare ale băncii, restituie proprietarului toate activele şi bunurile deţinute de bancă în administrare fiduciară şi efectuează decontări finale aferente acestora;
b) expediază, la adresele indicate în registre sau înmînează contra semnătură, tuturor deponenţilor, altor creditori şi clienţi ai serviciilor de păstrare în siguranţă a bunurilor avize recomandate despre tipul şi suma creanţelor acestora faţă de bancă potrivit registrelor, despre necesitatea retragerii bunurilor de către clienţii serviciilor de păstrare în siguranţă a bunurilor. În aviz se va menţiona că obiecţiile pot fi prezentate lichidatorului în termen de o lună de la primirea avizului.
(5) Bunurile păstrate în siguranţă la bancă neretrase de proprietar pînă la data menţionată în aviz vor intra în gestiunea lichidatorului pentru a fi transmise ulterior proprietarului conform legislaţiei în vigoare.
(6) Bunurile păstrate în siguranţă la bancă împreună cu opisurile lor şi neretrase de proprietar se consideră bunuri la care nu pot pretinde alţi creditori ai băncii.
(61) Bunurile băncii care constituie obiectul gajului se includ în componenţa (opisul) activelor băncii, însă se întrebuinţează pentru onorarea creanţelor creditorului gajist în ordine prioritară, înainte de onorarea celorlalte creanţe prevăzute de prezenta lege.
(62) În caz de insuficienţă a mijloacelor obţinute de la vînzarea bunului gajat pentru onorarea creanţelor creditorului gajist sau de renunţare a acestuia la dreptul său de gaj, creanţele neonorate se supun onorării în ordinea priorităţii claselor de creanţe stabilite la art.3811.
(7) Lichidatorul va prezenta Băncii Naţionale, la solicitarea acesteia, precum şi la anumite intervale, rapoarte şi informaţii în legătură cu lichidarea băncii. Periodicitatea şi formularul rapoartelor care urmează a fi prezentate de către lichidator conform prevederilor prezentului alineat sînt stabilite în actele normative ale Băncii Naţionale
(8) Prevederile prezentului articol, cu excepţia alin.(2), (61), (7), nu se aplică în cazul vînzării băncii conform art.387 alin.(1) lit.a).
(9) Lichidatorul asigură publicarea pe pagina oficială a băncii a informaţiei privind rezultatele vînzării sau altei forme de lichidare a activului băncii, conform art.387, în valoare de peste 1 milion lei, inclusiv preţul şi identitatea contrapărţii –persoană fizică sau juridică.

Articolul 387. Acţiunile întreprinse de lichidator. Procedura de vînzare a băncii, de predare a activelor şi de predare a obligaţiilor băncii

(1) Lichidatorul întreprinde următoarele acţiuni:
a) vinde, cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale, banca ca un complex patrimonial unic unei alte bănci (banca cumpărător), ţinînd cont de prevederile prezentului capitol;
b) organizează vînzarea şi/sau predarea parţială a activelor băncii şi predarea parţială a obligaţiilor băncii către alte bănci;
c) lichidează activele băncii în condiţiile prezentului capitol.
(2) Pentru efectuarea tranzacţiei de vînzare-cumpărare prevăzută la alin.(1) lit.a), banca-cumpărător va îndeplini următoarele condiţii:
a) va menţine capitalul reglementat în mărime nu mai mică decît cuantumul capitalului minim stabilit la art.5 alin.(1);
b) activele acesteia trebuie să fie mai mari decît activele nete ale băncii care constituie obiectul vînzării;
c) după realizarea tranzacţiei, va corespunde condiţiilor stabilite la art.7 alin.(2).
(3) Prin derogare de la prevederile Legii nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, hotărîrea băncii-cumpărător privind încheierea tranzacţiei de proporţii, aferentă cumpărării băncii în proces de lichidare sau activelor acesteia conform alin.(1), se ia:
a) de către consiliul băncii, cu majoritatea simplă de voturi, dacă valoarea tranzacţiei constituie peste 25 la sută, dar nu mai mult de 50 la sută din valoarea activelor băncii-cumpărător potrivit ultimului bilanţ, pînă la adoptarea deciziei respective;
b) de către adunarea generală a acţionarilor, cu majoritatea simplă de voturi, dacă valoarea tranzacţiei constituie peste 50 la sută din valoarea activelor băncii-cumpărător potrivit ultimului bilanţ, pînă la adoptarea hotărîrii respective.
(4) Banca Naţională respinge cererea privind eliberarea permisiunii pentru vînzarea băncii dacă:
a) apreciază că situaţia financiară a băncii-cumpărător va deveni nesatisfăcătoare;
b) apreciază că vînzarea băncii va conduce la încălcarea de către banca-cumpărător a cerinţelor faţă de desfăşurarea activităţilor financiare prevăzute de prezenta lege şi de actele normative emise în vederea executării ei;
c) documentele prezentate pentru obţinerea permisiunii conţin informaţie incompletă, insuficientă sau contradictorie sau nu au fost prezentate documentele solicitate suplimentar, necesare pentru luarea deciziei de eliberare a permisiunii pentru efectuarea tranzacţiei.
(5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), lichidatorul poate reduce valoarea unor obligaţii astfel încît deponentul sau un alt creditor al băncii să nu primească mai puţin decît în cazul onorării obligaţiilor băncii în condiţiile art.3811.
(6) Lichidatorul alege din măsurile enumerate la alin.(1) cele care, în opinia sa, conduc la obţinerea sumei maxime din vînzarea băncii sau activelor acesteia şi protejează interesele deponenţilor şi ale altor creditori.
(7) La determinarea sumei ce ar putea fi obţinută din vînzarea băncii sau activelor acesteia, lichidatorul este obligat:
a) să evalueze ofertele alternative, luînd în considerare valoarea de piaţă a activelor şi aplicînd rata reală de reduceri;
b) să documenteze evaluarea şi criteriile de evaluare, inclusiv rata dobînzii, rata de recuperare a activelor, costul menţinerii activelor şi cheltuielile neprevăzute.
(8) Prevederile alin.(2)–(4) se aplică în mod corespunzător şi asupra tranzacţiei prevăzute la alin.(1) lit.b) dacă valoarea activelor sau a obligaţiilor predate depăşeşte 10 milioane lei.
(9) În scop de încheiere a tranzacţiilor prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), lichidatorul organizează o şedinţă de informare cu toate băncile considerate de acesta ca eligibile, în vederea prezentării condiţiilor şi termenelor negocierii. Înainte de şedinţa de informare, lichidatorul semnează cu băncile prezente la şedinţă un acord de confidenţialitate, prin care acestea se angajează să păstreze, în condiţiile legii, secretul cu privire la informaţiile din cererea de ofertă referitoare la banca în proces de lichidare, la activele şi obligaţiile acesteia ce urmează a face obiectul negocierii. Nerespectarea de către administratori, acţionari, salariaţi şi de alte persoane care acţionează în numele băncii care a semnat acordul de confidenţialitate a obligaţiilor privind păstrarea secretului atrage răspunderea contravenţională şi patrimonială şi excluderea băncii respective de la participarea la concurs.
(10) În funcţie de interesul manifestat de băncile participante la şedinţă, lichidatorul perfectează o cerere de ofertă privind tranzacţiile respective, care cuprinde, în principal, categoriile şi volumul de active şi obligaţii ce urmează să facă obiectul tranzacţiei, prima ce poate fi stabilită de lichidator care va fi plătită de ofertant, termenul de prezentare a ofertelor băncilor, care nu poate fi mai mare de 15 zile.
(11) Lichidatorul transmite, în regim de confidenţialitate, cererea de ofertă privind tranzacţia respectivă băncilor ofertante, care au participat la şedinţa de informare şi care au manifestat interes pentru o astfel de tranzacţie.
(12) Lichidatorul asigură accesul băncilor ofertante la documentele şi informaţiile referitoare la banca, activele şi obligaţiile acesteia ce urmează să facă obiectul negocierii. Contestaţiile părţilor interesate se examinează în conformitate cu art.38 alin.(54) şi (7).
(13) În termenul stabilit pentru prezentarea ofertelor, băncile ofertante transmit lichidatorului, în plic închis, ofertele privind tranzacţiile propuse.
(14) În cel mai scurt timp, lichidatorul analizează ofertele primite şi selectează, pe principiul costului minim presupus, oferta băncii/ofertele băncilor cu care se va încheia tranzacţia/tranzacţiile respective. Lichidatorul poate decide încheierea tranzacţiei şi în cazul depunerii unei singure oferte.
(15) Lichidatorul şi banca ce a cîştigat concursul semnează un antecontract în care se consemnează obligaţia părţilor şi, după caz, termenul de încheiere a contractului, obligaţiile părţilor pe perioada de pînă la semnarea acestuia.
(16) În caz de încheiere a tranzacţiei care prevede predarea obligaţiilor băncii, prevederile prezentei legi privind înregistrarea la Banca Naţională a listei creanţelor faţă de bancă în partea ce ţine de obligaţiile predate nu se aplică.
(17) În cazul în care activele ce vor fi predate nu sînt suficiente pentru acoperirea valorii tuturor obligaţiilor băncii, iar banca ce preia activele şi obligaţiile (banca-dobînditor) nu şi-a dat consimţămîntul pentru preluarea tuturor obligaţiilor băncii, se vor preda numai obligaţiile ce aparţin unei/unor clase de creanţe în conformitate cu ordinea priorităţii claselor de creanţe stabilită la art.3811. În cazul în care activele ce vor fi predate nu vor fi suficiente pentru acoperirea valorii tuturor obligaţiilor dintr-o clasă de creanţe, poate fi predată doar o parte din obligaţiile faţă de fiecare creditor din clasa de creanţe respectivă.
(18) Obligaţiile faţă de creditorii care sînt persoane afiliate băncii nu pot fi predate dacă obligaţiile faţă de alţi creditori din clasa de creanţe respectivă nu sînt predate sau nu sînt onorate.
(19) În caz de predare a activelor şi obligaţiilor, se respectă ordinea priorităţii onorării creanţelor conform art.3811 şi nici o predare a activelor şi obligaţiilor nu se permite dacă aceasta va schimba ordinea indicată.
(20) Tranzacţiile prevăzute la alin.(1) nu necesită consimţămîntul organelor de conducere, acţionarilor băncii, deponenţilor şi al altor creditori. În caz de predare a obligaţiilor băncii, lichidatorul anunţă creditorii în cel mai scurt timp despre aceasta în modul stabilit la art.389 alin.(10).
(21) Banca-cumpărător/banca-dobînditor răspunde doar pentru obligaţiile preluate potrivit condiţiilor tranzacţiei. Obligaţiile ce decurg din acţiunile băncii a cărei lichidare se efectuează în temeiul insolvabilităţii se consideră stinse.
(22) Partea contractului de vînzare a băncii sau a contractului de predare a activelor şi a obligaţiilor ei se scuteşte de orice taxe şi plăţi legate de contractele menţionate, percepute pentru efectuarea înscrierilor în registrele publice şi pentru serviciile prestate de autorităţile publice.
(23) Lichidatorul prezintă Băncii Naţionale copiile contractelor de vînzare a băncii, de predare a activelor şi obligaţiilor băncii imediat după semnarea acestora.
(24) În cazul în care pînă la preluarea obligaţiilor băncii în favoarea ei au fost făcute plăţi în avans de către banca-cumpărător/banca-dobînditor, asupra acestor plăţi pe perioada indicată se aplică regimul creditelor acordate băncii după numirea lichidatorului.
(25) În cazul în care în termenul stabilit în cererea de ofertă cu privire la încheierea tranzacţiilor prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b) nu se primesc oferte ori ofertele primite nu se încadrează în cerinţele de fezabilitate ale unor astfel de tranzacţii sau dacă Banca Naţională respinge cererea privind eliberarea permisiunii conform alin.(4), lichidatorul recurge la alte metode de lichidare a activelor şi obligaţiilor băncii.
(26) Lichidarea activelor constă în valorificarea activelor în scopul obţinerii de mijloace băneşti pentru onorarea creanţelor creditorilor şi se efectuează prin vînzarea de bunuri, cum ar fi: clădiri, terenuri, valori mobiliare, datorii debitoare, sau prin alte tehnici, cum ar fi cesiunile de creanţă ori novaţiile, la o valoare negociată.
(27) Vînzarea activelor se efectuează luînd în considerare valoarea lor de piaţă, ţinînd cont de particularităţile prevăzute de prezentul articol. Valoarea de piaţă nu este determinată de preţul de cumpărare a activului sau de valoarea acestuia prevăzută în bilanţul băncii, ci de suma ce poate fi obţinută pentru activ de la potenţialul cumpărător. În acest caz, în scopuri fiscale, baza valorică a activelor se determină conform prevederilor Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997.
(28) La vînzarea activelor, datoriile debitoare în baza contractelor de credit, de leasing financiar şi de factoring pot fi expuse spre vînzare printr-un lot unic (vînzarea portofoliului de credite al băncii). Lichidatorul poate să vîndă altei bănci sau oricărei alte persoane datoria debitoare cu reducere, dacă va ajunge la concluzia despre imposibilitatea obţinerii sumei mai mari a datoriei debitoare, luînd în considerare costurile recuperării activelor şi timpul necesar pentru aceasta.
(29) Fezabilitatea ofertei prezentate se examinează de lichidator ţinînd cont de obligaţia lui de a lichida activele fără întîrzieri nejustificate, precum şi de faptul că vînzarea activelor se efectuează în termene restrînse şi preţul poate deveni mai mic decît la comercializarea acestora în împrejurări mai favorabile.
(30) În cazul în care activele nu sînt comercializabile din lipsă de cerere sau costul vînzării depăşeşte valoarea acestora, ori din alte motive întemeiate nu se supun comercializării, lichidatorul poate renunţa la drepturile băncii asupra acestor active după obţinerea permisiunii în scris a Băncii Naţionale.
[Art.387 modificat prin Legea nr.187 din 28.09.2014, în vigoare 10.10.2014]

Articolul 388. Cheltuielile legate de procesul de lichidare

(1) Cheltuielile legate de procesul de lichidare a băncii se efectuează prioritar altor creanţe faţă de bancă din contul mijloacelor acesteia. Aceste cheltuieli includ:
a) obligaţiile de plată a serviciilor comunale şi de exploatare, de asigurare a integrităţii bunurilor, a altor cheltuieli necesare pentru continuarea funcţionării băncii, apărute în perioada de pînă şi după retragerea licenţei;
b) obligaţiile de plată a serviciilor de locaţiune, a remuneraţiei muncii salariaţilor, a indemnizaţiilor în legătură cu concedierea acestora, a remuneraţiei muncii lichidatorului şi a persoanelor antrenate de acesta, a cheltuielilor de judecată, a cheltuielilor aferente publicării anunţurilor, expedierii avizelor, inventarierii, evaluării, administrării (inclusiv predării) patrimoniului, distribuirii (lichidării) activelor băncii, alte cheltuieli şi obligaţii de plată necesare în procesul lichidării băncii, precum şi obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi a altor plăţi obligatorii, în perioada de după retragerea licenţei;
c) creditele acordate băncii după numirea lichidatorului.
(2) Remuneraţia muncii lichidatorului se stabileşte de către Banca Naţională şi se efectuează din contul mijloacelor băncii în proces de lichidare, cu excepţia cazului în care lichidatorul este salariat al Băncii Naţionale.
(3) Remuneraţia muncii persoanelor antrenate pentru a acorda asistenţă lichidatorului în legătură cu lichidarea băncii nu poate fi mai mare decît remuneraţia muncii salariaţilor din bănci pentru servicii similare.
(4) În caz de insuficienţă a mijloacelor pentru acoperirea cheltuielilor legate de lichidarea băncii conform alin.(1)-(3), Banca Naţională este în drept să le acopere.
(5) Banca Naţională este în drept să stabilească condiţiile şi limitele cheltuielilor legate de lichidarea băncii.

Articolul 389. Măsurile prealabile onorării creanţelor faţă de bancă

(1) În termen de 5 zile de la data de retragere a licenţei băncii în temeiul insolvabilităţii, lichidatorul, în baza registrelor şi a altor date disponibile la bancă, stabileşte suma datorată aferentă fiecărui depozit personal garantat în conformitate cu Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, întocmeşte lista creanţelor aferente acestor depozite şi o transmite Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar pentru efectuarea plăţilor în conformitate cu legea menţionată.
(2) În termen de 2 luni de la ultima dată menţionată în avizul prevăzut la art.386 alin.(4) lit.b), lichidatorul:
a) respinge creanţele a căror validitate este îndoielnică;
a1) respinge orice creanţă a funcţionarilor băncii, persoanelor afiliate băncii şi furnizorilor de servicii pînă la exonerarea acestora de răspundere pentru lichidarea băncii, potrivit dispoziţiilor articolului 3815;
b) stabileşte suma datorată fiecărui deponent, unui alt creditor şi clasele de prioritate a creanţelor;
c) întocmeşte lista creanţelor pe care le-a validat pentru a fi înregistrate la Banca Naţională;
d) înştiinţează în scris fiecare persoană a cărei creanţă nu a fost validată pe deplin despre acest fapt;
e) publică de trei ori, la interval de 7 zile, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate, un anunţ despre data şi locul unde creditorii pot lua cunoştinţă de informaţiile referitoare la creanţele lor validate, precum şi despre data la care lichidatorul va prezenta lista creanţelor Băncii Naţionale spre înregistrare şi care se va încadra în limita de 15 zile de la data publicării ultimului anunţ.
(3) Creanţele creditorilor se stabilesc în baza registrelor, documentelor şi a altor date disponibile la bancă, iar în caz de înaintare a creanţelor prin cererea în scris a creditorului – şi în baza hotărîrilor judecătoreşti şi a altor documente prezentate ce confirmă temeinicia creanţelor.
(4) Valoarea creanţei deponentului care are mai multe depozite în bancă se stabileşte prin însumarea tuturor depozitelor.
(5) Valoarea creanţei exprimate în valută străină se stabileşte la cursul oficial al leului faţă de valuta străină respectivă, valabil la data de retragere a licenţei băncii, şi se plăteşte în lei.
(6) În lista creanţelor se înscriu numele, prenumele, domiciliul (pentru persoana fizică), denumirea, sediul (pentru persoana juridică) ale creditorului, temeiul, valoarea creanţei. Creanţele contestate sau aflate în litigiu se înscriu în partea contestată în mod separat, cu menţiunile respective. Creditorii ale căror creanţe sînt garantate cu gaj (creditori garantaţi) se înscriu în mod separat, cu indicarea bunului gajat. În lista creanţelor pot fi incluse şi alte informaţii necesare pentru onorarea acestora.
(7) Creanţele se înscriu în listă în ordinea priorităţii claselor de creanţe. Filele listei creanţelor trebuie să fie numerotate şi cusute.
(8) Lista creanţelor este supusă dispoziţiilor privind secretul bancar.
(9) Banca Naţională înregistrează lista creanţelor în termen de 5 zile de la data prezentării corespunzătoare a acesteia de către lichidator. Înregistrarea listei creanţelor nu presupune examinarea temeiniciei, valorii fiecărei creanţe validate, clasei de creanţe în care aceasta este inclusă, precum şi corectarea acestora.
(10) Pînă la începerea onorării creanţelor conform clasei respective de creanţe, lichidatorul publică, cel puţin într-un ziar de circulaţie generală şi într-un ziar din localităţile în care banca avea subdiviziuni separate, un anunţ despre locul, modul şi termenele onorării acestora.
(11) În cazul în care pînă la data de începere a onorării creanţelor creditorilor a luat cunoştinţă de existenţa litigiilor examinate în instanţa de judecată dintre creditor şi lichidator cu privire la creanţa creditorului neînscrisă în lista creanţelor şi înaintată pînă la înregistrarea listei creanţelor la Banca Naţională, lichidatorul va rezerva mijloace necesare pentru onorarea proporţională a creanţei respective, în limita mijloacelor băneşti disponibile pentru onorarea clasei de creanţe căreia aparţine creanţa dată.

Articolul 3810. Contestaţiile privind măsurile prealabile onorării creanţelor faţă de bancă

(1) În termen de 20 de zile de la data înregistrării listei creanţelor la Banca Naţională, orice deponent, orice alt creditor ori unul sau mai mulţi acţionari ai băncii care deţin în total cel puţin 10 la sută din acţiunile cu drept de vot pot înainta Băncii Naţionale o contestaţie împotriva măsurilor întreprinse de lichidator prevăzute la art.389 alin.(2) lit.a) şi b). Banca Naţională va soluţiona contestaţia în termen de o lună de la data înaintării acesteia.
(2) În cazul în care pretenţiile exprimate în contestaţie sînt motivate, Banca Naţională emite o ordonanţă cu privire la modificarea listei creanţelor şi a mecanismului propus pentru onorarea acestora.
(3) După expirarea termenului de soluţionare a contestaţiei indicat la alin.(1), lista creanţelor înregistrată la Banca Naţională nu poate fi modificată.

Articolul 3811. Onorarea creanţelor faţă de bancă şi priorităţi la onorare

(1) Onorarea creanţelor faţă de banca în proces de lichidare se efectuează după expirarea termenului de soluţionare a contestaţiei prevăzut la art.3810, cu condiţia validării acestora şi înregistrării listei creanţelor la Banca Naţională, dacă prezentul capitol nu prevede altfel.
(2) Creanţele aferente depozitelor personale, garantate conform Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, se onorează de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar în conformitate cu legea menţionată, după primirea listei creanţelor întocmite de lichidator conform art.389 alin.(1).
(21) Creanţele validate privind plata salariilor angajaţilor băncii pentru perioada de pînă la 3 luni precedente datei de retragere a licenţei băncii, plata pensiei de întreţinere, repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau printr-o altă vătămare a sănătăţii ori prin deces se onorează înaintea onorării creanţelor prevăzute la alin.(3).
(3) Creanţele validate se onorează conform ordinii priorităţii claselor de creanţe stabilite, după cum urmează:
a) creditele acordate băncii de către Banca Naţională pînă la numirea lichidatorului;
b) creanţele Ministerului Finanţelor, ca urmare a plăţilor efectuate sau care urmează a fi efectuate în temeiul garanţiilor de stat sau gajării valorilor mobiliare de stat pentru garantarea creditelor de urgenţă acordate de Banca Naţională băncii în situaţii de criză financiară sistemică sau de pericol al apariţiei acesteia, conform art.18 alin.(3) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei;
c) depozitele personale garantate în limita plafonului de garantare, conform Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, şi creanţele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în mărimea sumelor plătite pentru depozitele personale garantate în temeiul respectivei legi;
d) sumele neplătite la depozitele personale, rămase după efectuarea plăţilor în conformitate cu Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, în limita stabilită de Banca Naţională, dar nu mai mare de 300 000 lei;
e) sumele neplătite la depozitele personale după plăţile efectuate conform lit.d) şi depozitele persoanelor juridice şi ale întreprinderilor individuale;
f) sumele plăţilor la bugetul public naţional, decontate de la contribuabili, dar care nu au fost transferate în conturile respective ale sistemului bugetar, precum şi alte creanţe ale bugetului public naţional;
g) alte creanţe.
(31) Creanţele creditorilor care aparţin unei clase de creanţe se onorează după onorarea tuturor creanţelor care aparţin clasei de creanţe precedente.
(32) În cazul în care, în termenul de onorare a creanţelor anunţat de lichidator, creditorul nu se prezintă pentru primirea creanţei sale, lichidatorul depune mijloacele cuvenite acestui creditor în contul deschis la altă bancă pe numele creditorului.
(4) Creanţele validate în baza hotărîrilor instanţelor judecătoreşti se onorează în ordinea stabilită pentru clasele de creanţe enumerate la alin.(3), cu excepţia creanţelor neînscrise în termen în lista creanţelor (creanţe neînregistrate), validate în baza hotărîrilor emise după expirarea termenului de soluţionare a contestaţiei conform art.3810 alin.(1), care se onorează:
a) din contul mijloacelor rezervate – în cazul prevăzut la art.389 alin.(11);
b) după onorarea creanţelor din clasa respectivă (dar înaintea onorării creanţelor din clasa următoare), dacă plăţile în vederea onorării acestor creanţe au început pînă la primirea de către lichidator a creanţelor neînregistrate;
c) în conformitate cu alin.(6), dacă creanţele neînregistrate au fost primite de lichidator după onorarea tuturor creanţelor.
(5) Dacă suma disponibilă pentru onorarea creanţelor din una din clasele menţionate la alin.(21) şi (3) este insuficientă pentru acoperirea lor totală, valoarea fiecărei creanţe din această clasă se va reduce proporţional.
(6) După onorarea tuturor creanţelor validate, creanţele rămase valabile, neînscrise în termen în lista indicată la art.389 lit.c) vor fi de asemenea onorate din contul activelor rămase după onorarea creanţelor înscrise în termen în lista respectivă.
(7) Plata datoriilor subordonate se efectuează după onorarea creanţelor tuturor creditorilor băncii înaintea onorării creanţelor acţionarilor conform alin.(8).
(8) Activele rămase după onorarea tuturor creanţelor faţă de bancă se distribuie acţionarilor acesteia conform cotelor lor.
(9) Creanţele neonorate din cauza insuficienţei activelor băncii, precum şi obligaţiile băncii, în privinţa cărora creanţele nu au fost înaintate în termen, se consideră stinse.
(10) Lichidatorul înscrie în lista creanţelor informaţiile privind onorarea/stingerea creanţelor creditorilor.
[Art.3811 completat prin Legea nr.187 din 28.09.2014, în vigoare 10.10.2014]

Articolul 3812. Darea de seamă. Încheierea procesului de lichidare

(1) După distribuirea (lichidarea) tuturor activelor băncii lichidate, lichidatorul prezintă Băncii Naţionale o dare de seamă. Darea de seamă va conţine informaţia privind valoarea şi clasele creanţelor onorate şi neonorate ale creditorilor, privind valorificarea activelor, privind activele considerate neeligibile sau care nu au valoare, cu anexarea, după caz, a documentelor justificative, altă informaţie necesară. La darea de seamă se anexează bilanţul de lichidare a băncii şi alte documente necesare.
(2) După aprobarea dării de seamă, Banca Naţională şi lichidatorul vor fi degrevaţi de orice obligaţie legată de lichidarea băncii.
(3) Lichidatorul depune la organul înregistrării de stat cererea de radiere a băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice şi efectuează alte acţiuni necesare în acest scop în modul stabilit de lege.

Articolul 3813. Responsabilitatea lichidatorului

(1) În cazul în care lichidatorul nu respectă prezenta lege, Banca Naţională îl va destitui.
(2) Pentru comiterea de acţiuni ilegale în procesul exercitării atribuţiilor, lichidatorul răspunde contravenţional sau penal în conformitate cu legea.
(3) Divergenţele şi litigiile dintre lichidator, Banca Naţională şi alte persoane care apar în legătură cu lichidarea băncii se soluţionează în conformitate cu art.38 alin.(7).

Articolul 3814. Redeschiderea procesului de lichidare

(1) În cazul în care, după aprobarea dării de seamă a lichidatorului sau radierea băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice, au fost depistate unele active ale băncii, Banca Naţională, la cererea creditorilor sau din oficiu, poate hotărî redeschiderea procesului de lichidare silită a băncii şi, dacă este necesar, poate numi un lichidator.
(2) Mijloacele obţinute de la lichidarea (valorificarea) activelor depistate se utilizează pentru onorarea creanţelor creditorilor îndreptăţiţi, în modul stabilit de prezenta lege.
(3) În cazul în care a fost numit, lichidatorul prezintă Băncii Naţionale darea de seamă cu privire la activele lichidate (valorificate) suplimentar şi la creanţele onorate suplimentar.

Articolul 3815. Răspunderea pentru intrarea în insolvabilitate a băncii

(1) Dacă în procesul de lichidare a băncii sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a băncii, la cererea Băncii Naţionale, a lichidatorului băncii, a oricărui creditor ori acţionar al băncii, instanţa de judecată poate dispune ca o parte sau toate datoriile băncii insolvabile să fie suportate de către administratorii băncii, astfel cum sînt definiţi la art.3, care au deţinut funcţiile respective în cei 3 ani anteriori iniţierii procesului de lichidare a băncii, precum şi de orice altă persoană , inclusiv acţionarii băncii şi beneficiarii efectivi ai acestora care a contribuit la intrarea băncii în stare de insolvabilitate săvîrşirea intenţionată sau din neglijenţă gravă a uneia dintre următoarele fapte:
a) folosirea bunurilor sau a creditelor băncii în interes personal;
b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea băncii;
c) majorarea fictivă a pasivelor băncii şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activele băncii;
d) procurarea de fonduri pentru bancă la preţuri exagerate;
e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei;
f) dispunerea continuării unei activităţi a băncii care o duce în mod vădit la incapacitate de plată;
g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţii obligaţiilor pecuniare, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori;
h) neîndeplinirea obligaţiei de înştiinţare a Băncii Naţionale conform art.38 alin.(31);
i) acordarea creditelor cu încălcarea cerinţelor prudenţiale stabilite de actele normative în vigoare, precum şi cu nerespectarea normelor interne în vigoare;
j) întocmirea situaţiilor financiare, a altor situaţii contabile ori rapoarte cu încălcarea prevederilor actelor normative;
k) în cadrul acţiunilor interne de verificare, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, nu au identificat şi nu au sesizat faptele care au condus la fraude şi la gestiune defectuoasă a patrimoniului băncii;
l) orice altă faptă săvîrşită care a contribuit la intrarea băncii în stare de insolvabilitate.
m) îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii, cu rea-credinţă sau din neglijenţă, a oricărui act sau fapt legat de exercitarea atribuţiilor care a fost necesar pentru identificarea beneficiarului efectiv final al băncii care, singur sau activînd concertat cu alte persoane, controlează o cotă substanţială în capitalul băncii;
n) îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii, cu rea-credinţă sau din neglijenţă, a oricărui act sau fapt legat de exercitarea atribuţiilor care a fost necesar pentru obţinerea de la deţinătorii direcţi, indirecţi, beneficiarii efectivi ai băncii şi persoanele afiliate ale acestora, precum şi de la alte persoane afiliate băncii, a informaţiei necesare pentru identificarea acestora;
o) aprobarea oricăror tranzacţii cu persoanele menţionate la lit.m) şi n) care au condus la micşorarea capitalului băncii sub nivelurile stabilite prin actele normative ale Băncii Naţionale.
(2) Aplicarea prevederilor alin.(1) nu exclude aplicarea faţă de persoanele prevăzute la alin.(1) a unor sancţiuni contravenţionale sau pedepse penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni. În acest sens, lichidatorul băncii va transmite toate documentele organelor procuraturii pentru a fi examinate privind existenţa motivelor (faptelor) ce ar putea angaja urmărirea penală a persoanei respective.
(3) În caz de pluralitate a subiecţilor, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care aceştia şi-au exercitat mandatul ori au deţinut funcţii ce ar fi putut cauza insolvabilitatea băncii. Persoanele în cauză pot obiecta faţă de răspunderea solidară dacă, în organele colegiale de conducere ale băncii, s-au opus actelor ori faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor faţă de aceste decizii.
(4) Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data emiterii hotărîrii de iniţiere a procesului de lichidare a băncii.
(5) În toate cazurile, asupra cererii prevăzute la alin.(1), instanţa de judecată se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.
(6) Odată cu cererea formulată conform alin.(1), persoana care o depune poate cere instanţei de judecată să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din patrimoniul persoanelor urmărite conform alin.(1)–(3). Cererea de instituire a măsurilor asigurătorii poate fi înaintată şi după depunerea cererii prevăzute la alin.(1).
(7) Sumele încasate potrivit dispoziţiilor alin.(1) vor intra în masa debitoare a băncii şi vor fi destinate acoperirii pasivului acesteia.
(8) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la alin.(1) o efectuează executorul judecătoresc conform Codului de executare.
[Art. 3815 introdus prin Legea nr.182 din 22.07.2016, în vigoare 12.08.2016; art.3815 şi 3816 devin art.3816 şi, respectiv, 3817]


 

Capitolul VI2
LICHIDAREA BENEVOLĂ A BĂNCII

Articolul 3816. Condiţiile de lichidare benevolă

(1) Lichidarea băncii în baza hotărîrii luate de acţionari (lichidarea benevolă) se efectuează în modul prevăzut de actele legislative ce reglementează lichidarea societăţilor comerciale, ţinînd cont de prevederile prezentei legi.
(2) Hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii poate fi luată de către adunarea generală a acţionarilor numai în cazul în care banca nu se află în situaţie de insolvabilitate. Hotărîrea adunării generale a acţionarilor se adoptă cu votul a cel puţin 2/3 din numărul total de voturi ale acţionarilor reprezentate la adunare.
(3) În cazul adoptării hotărîrii privind lichidarea benevolă, banca solicită Băncii Naţionale, printr-o cerere, retragerea licenţei şi eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă. Cererea se depune la Banca Naţională în termen de 5 zile de la data adoptării hotărîrii adunării generale a acţionarilor. La cerere se anexează hotărîrea privind lichidarea benevolă, planul lichidării aprobat de adunarea generală a acţionarilor, care va cuprinde etapele lichidării, modul şi termenele de onorare a creanţelor creditorilor, bilanţul ce confirmă suficienţa mijloacelor necesare onorării creanţelor, informaţia privind componenţa comisiei de lichidare (lichidatorul numit) şi alte date necesare.
(4) Banca Naţională examinează cererea în termen de 2 luni de la data depunerii corespunzătoare a documentelor şi eliberează permisiunea privind lichidarea benevolă dacă constată că:
a) hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii a fost luată cu respectarea legislaţiei;
b) banca este solvabilă şi poate executa fără amînare obligaţiile faţă de creditori;
c) documentele prezentate conţin informaţie completă şi suficientă;
d) planul propus de lichidare este în interesul creditorilor băncii;
e) banca a prezentat în termenul stabilit documentele suplimentare solicitate de Banca Naţională, necesare pentru a constata dacă sînt întrunite condiţiile de eliberare a permisiunii.
(5) Odată cu eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă, Banca Naţională retrage licenţa băncii.

Articolul 3817. Modul de lichidare benevolă

(1) După retragerea licenţei şi eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă, comisia de lichidare (lichidatorul) preia toate împuternicirile de administrare a patrimoniului şi a operaţiunilor băncii.
(2) Comisia de lichidare (lichidatorul):
a) depune, în termen de 5 zile de la data de retragere a licenţei, cererea de lichidare a băncii la organul înregistrării de stat, anexînd documentele necesare, inclusiv actul privind retragerea licenţei şi permisiunea privind lichidarea benevolă a băncii;
b) publică avize despre lichidare;
c) efectuează inventarierea patrimoniului, evaluarea activelor, onorează creanţele creditorilor, întreprinde alte măsuri necesare lichidării băncii.
(3) Creanţele creditorilor se onorează conform ordinii priorităţii claselor de creanţe după cum urmează:
a) cheltuielile legate de lichidare;
b) salariile angajaţilor băncii pentru perioada de pînă la 3 luni precedente datei hotărîrii privind lichidarea, pensia de întreţinere, repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau printr-o altă vătămare a sănătăţii ori prin deces;
c) depozitele personale;
d) creditele acordate băncii, negarantate cu gaj;
e) creanţele prevăzute la art.3811 alin.(3) lit.g)–i), în ordinea corespunzătoare.
(4) Comisia de lichidare (lichidatorul), în termen de 5 zile de la data de întocmire a bilanţului de lichidare, îl prezintă Băncii Naţionale.
(5) Lichidarea benevolă a băncii nu împiedică iniţierea procesului de lichidare silită a acesteia dacă în procesul de lichidare benevolă se constată că banca se află în situaţie de insolvabilitate.
(6) În cazul în care se constată că banca se află în situaţie de insolvabilitate, comisia de lichidare (lichidatorul) înştiinţează imediat Banca Naţională pentru iniţierea procesului de lichidare silită şi prezintă darea de seamă şi documentele ce atestă situaţia financiară a băncii.
(7) În termen de 15 zile, Banca Naţională examinează documentele prezentate conform alin.(6) şi, dacă este întrunit unul din temeiurile prevăzute la art.38 alin.(3), ia hotărîrea prin care constată situaţia de insolvabilitate a băncii şi iniţiază procesul de lichidare silită a acesteia.
 

Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 39. Dispoziţii tranzitorii

(1) Instituţiile financiare care funcţionează ca bănci la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că au deja licenţă conform prevederilor prezentei legi.
(2) Cererile de acordare a licenţie nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentei legi se restituie solicitanţilor. Aceştia vor depune noi cereri în conformitate cu cerinţele prezentei legi.
(3) Instituţiile financiare a căror organizare, administrare, situaţie financiară şi operaţiuni contravin prezentei legi şi actelor normative emise în temeiul ei de Banca Naţională le vor pune în conformitate cu acestea în termenul stabilit de Banca Naţională prin regulament sau ordonanţă, dar nu mai tîrziu de 1 iulie 1996.

Articolul 40. Supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare

În scopul supravegherii şi reglementării activităţii instituţiilor financiare, Banca Naţională are dreptul de a emite acte normative, de a efectua controale asupra acestor instituţii, de a examina registre, conturi contabile şi alte documente, de a întreprinde orice alte acţiuni în vederea executării prezentei legi.

Articolul 41. Actele normative ale Băncii Naţionale

Actele normative ale Băncii Naţionale emise întru executarea prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării ori la data prevăzută în ele, cu condiţia informării instituţiilor financiare.

Articolul 42. Soluţionarea litigiilor

Litigiile dintre bănci, dintre bănci şi alte persoane, precum şi dintre Banca Naţională şi bănci, se soluţionează în instanţa judecătorească competentă în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 43. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
(2) Prin derogare de la art.39 alin.(3), prevederile art.38 alin.(3) şi alin.(4) intră în vigoare la 1 ianuarie 1996.
(3) Guvernul, în termen de o lună, va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
(4) La intrarea în vigoare a prezentei legi se abrogă:
- Legea nr.601-XII din 12 iunie 1991 cu privire la bănci şi activitatea bancară;
- Hotărîrea Parlamentului nr.602-XII din 12 iunie 1991 despre punerea în aplicare a Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
- Legea nr.810-XII din 18 decembrie 1991 despre completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
- Hotărîrea Parlamentului nr.811-XII din 18 decembrie 1991 privind punerea în aplicare a Legii despre completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;Â
- Legea nr.1233-XII din 15 decembrie 1992 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
- Legea nr.166-XIII din 1 iulie 1994 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
- Hotărîrea Parlamentului nr.167-XIII din 1 iulie 1994 privind punerea în aplicare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
- Legea nr.419-XIII din 29 martie 1995 pentru completarea articolului 22 din Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară.
(5) Se propune Preşedintelui Republicii Moldova să abroge Decretul nr.36-p din 25 aprilie 1995 privind promulgarea Legii pentru completarea articolului 22 din Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară.

 

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI
 
Petru LUCINSCHI

 

Chişinău, 21 iulie 1995.
Nr.550-XIII.

____________________

* Republicată în temeiul art.V al Legii nr.241 din 24 septembrie 2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.247-251, art.756.
* Republicată în temeiul Legii nr.92-XV din 1 aprilie 2004 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.64-66, art.352.

Modificată şi completată prin Legile Republicii Moldova:

1) Legea nr.815-XIII din 24.04.1996 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.29-30, art.308;
2) Legea nr.1009-XIII din 22.10.1996 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.80, art.757;
3) Legea nr.1143-XIII din 09.04.1997 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.31-32, art.290;
4) Legea nr.1476-XIII din 04.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.16-17, art.107;
5) Legea nr.1554-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.44-46, art.320;
6) Legea nr.1007-XIV din 26.05.2000 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.70-72, art.517;
7) Legea nr.390-XV din 20.07.2001 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.110-111, art.847;
8) Legea nr.623-XV din 09.11.2001 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.139-140, art.1080;
9) Legea nr.1146-XV din 20.06.2002 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.96-99, art.707;
10) Legea nr.1163-XV din 27.06.2002 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.100-101, art.747;
11) Legea nr.206-XV din 29.05.2003 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.149-152, art.598;
12) Legea nr.290-XV din 22.07.2004 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.132-137, art.722;
13) Legea nr.249-XVI din 21.10.2005 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.154-156, art.771;
14) Legea nr.64-XVI din 30.03.2006 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.66-69, art.273;
15) Legea nr.231-XVI din 02.11.2007 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.180-183, art.693;
16) Legea nr.243-XVI din 16.11.2007 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.194-197, art.747;
17) Legea nr.109-XVI din 16.05.2008 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.107-109, art.419;
18) Legea nr.130-XVI din 12.06.2008 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.115-116, art.445;
19) Legea nr.27-XVII din 15.06.2009 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.104, art.277;
20) Legea nr.108 din 04.06.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.117-118, art.363;
21) Legea nr.195 din 15.07.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.160-162, art.590;
22) Legea nr.241 din 24.09.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.247-251, art.756.
23) Legea nr.242 din 29.12.2015 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.247-251, art.756.
24) Legea nr.241 din 24.09.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.247-251, art.756.