Onorată asistenţă!
Am onoarea să vorbesc la această conferinţă în numele Băncii Naţionale a Moldovei. Salut toţi participanţii, urîndu-vă o activitate prodigioasă.
Caracterul specific al actualei crize financiare mondiale constă în faptul că a pornit din ţările dezvoltate. Primul val al crizei financiare, care în principal s-a declanşat pe piaţa ipotecară din SUA, nu a influenţat mult ţările din regiunea noastră, care sînt mai puţin integrate în această piaţă. Al doilea val al crizei financiare, după falimentul Lehman brothers în septembrie 2008, a provocat o criză de lichidităţi şi s-a extins atît în ţările Europei centrale şi de Est, cît şi din CSI.
Actualmente, mulţi specialişti vorbesc despre existenţa a două scenarii de evoluţie după criza financiară mondială. În cazul primului scenariu ţările se vor baza în continuare în dezvoltarea lor pe fluxul considerabil de capital străin. În cazul celui de-al doilea scenariu criza poate servi drept moment de cotitură pentru revizuirea strategiei dezvoltării economice, care se va baza mai mult pe utilizarea resurselor interne (creşterea productivităţii muncii, competitivitatea ş.a.), decît să mizeze pe capitalul extern. Al doilea scenariu este mai real, deoarece majoritatea ţărilor dezvoltate se află într-un declin economic.
Cu riscul de a fi criticat, vreau să afirm, că actuala criză reprezintă o bună lecţie pentru întreaga comunitate europeană şi în special pentru acei care reglementează sectorul bancar, bancherii şi investitorii privaţi. Situaţia creată ne va permite să aflăm mai multe despre riscul investiţional, management şi metodele de supraveghere.
Referitor la Republica Moldova, economia noastră nu a fost direct expusă influenţei crizei, cu toate că în ultimul timp se resimte efectul ei indirect exprimat prin următoarele:
- reducerea ritmului activităţii economice în ţările partenere, care a influenţat exportul moldovenesc şi a condus la reducerea transferurilor băneşti în Moldova;
- scăderea productivităţii şi reducerea consumului, ceea ce scade importul şi, respectiv, veniturile la bugetul de stat;
- reducerea interesului investitorilor faţă de piaţa în dezvoltare, ceea ce poate conduce la scăderea investiţiilor străine directe.
Influenţa crizei financiare mondiale asupra economiei Republicii Moldova a fost nesemnificativă, deoarece situaţia macroeconomică în ţară pînă în momentul în care s-a declanşat criza în regiunea noastră, a fost destul de stabilă, datorită măsurilor întreprinse atît de Banca Naţională, cît şi de Guvern. Nivelul înalt de capitalizare al băncilor şi lichiditatea considerabilă din sectorul bancar, precum şi faptul că băncile lor mame nu au fost influenţate în mod deosebit de criza financiară mondială, a permis băncilor să reziste influenţei crizei.
În continuare aş vrea să descriu succint măsurile întreprinse de către organele de conducere ale Moldovei în domeniul politicii monetar-creditoare şi valutare.
În politica economică a statului Banca Naţională a Moldovei stabileşte şi implementează politica monetar-creditoare şi valutară, sarcina de bază a căreia este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.
Politica monetară a Băncii Naţionale a Moldovei în anii 2008-2009 este orientată spre scăderea în continuare a nivelului inflaţiei cu utilizarea instrumentelor de politică monetară. Evaluarea cantitativă a instrumentelor monetare folosite va depinde de atingerea sarcinii principale, situaţia economică actuală, prognozele macroeconomice şi monetare, precum şi de aşteptările inflaţioniste.
În 2008 au fost aprobate modificări în cadrul legislativ, conform cărora rata de bază a devenit rata operaţiunilor monetar-creditoare de bază pe termen scurt, utilizată în calitate de rată maximă la efectuarea operaţiunilor de sterilizare a lichidităţii excesive şi respectiv – rata minimală de refinanţare a băncilor.
În decursul anilor 2008-2009 s-au manifestat două etape principale în modificarea ratei de bază. Prima etapă – pînă în luna mai 2008, cînd nivelul anual al inflaţiei a constituit 16.9%. În scopul modificării trendului şi menţinerii inflaţiei la nivelul de 10.0%, Banca Naţională a Moldovei a majorat de trei ori rata de bază de la 13.3% la 18.5%.
De asemenea, în calitate de măsuride rigurorizare a politicii monetare, BNM a majorat de două ori norma rezervelor obligatorii de la 15.0% la 22.0%.
Ulterior, concomitent cu modificarea trendului inflaţiei, scăderea aşteptărilor inflaţioniste, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei a adoptat un şir de hotărîri privind liberalizarea politicii monetar-creditoare. Începînd cu luna septembrie 2008 rata de bază a fost scăzută de şase ori, de la 18.5% pînă la 10.0%, valabilă la momentul actual. De asemenea, a fost redusă norma rezervelor obligatorii de la 22.0% la 17.5%.
În scopul absorbţiei excesive, Banca Naţională a Moldovei a utilizat în calitate de instrument de politică monetară certificatele BNM (CBN).
Pentru o gestionare mai eficientă a lichidităţii pe piaţa monetară, BNM a unificat rata dobînzii la certificatele emise de BNM la rata de politică monetară (rata de bază) şi a început trecerea pe etape către anul 2008 la un singur termen - 7 zile.
Măsurile orientate către menţinerea nivelului inflaţiei, întreprinse de BNM în mai-iunie 2008, precum şi măsurile Guvernului privind rigurorizarea politicii bugetar-fiscale, şi-au demonstrat eficienţa. Astfel, nivelul inflaţiei la 31 decembrie 2008, măsurat prin indicele preţurilor de consum, a constituit 7.3% comparativ cu nivelul de 13.1%, înregistrat la finele anului 2007. În structură pe componente creşterea cea mai mare (cu 17.4%) a avut loc în sfera serviciilor prestate populaţiei, după care urmează mărfurile alimentare (cu 6.5%) şi nealimentare (cu 2.1%).
În perioada ianuarie-mai 2009, în legătură cu scăderea consumului şi regresul economic, se observă o deflaţie (-1.6%).
Pe parcursul anului 2008 evoluţia pieţei creditelor poate fi împărţită în două etape. În prima etapă (iunie 2007-iunie 2008), pe fundalul unei creşteri excesive a consumului, soldul creditelor a crescut cu 51.2%. Ca urmare a măsurilor privind rigurorizarea politicii monetare, în a doua jumătate a anului 2008 a fost fixată o reducere a ritmurilor de creştere a creditelor pînă la 20.3% la finele anului 2008 comparativ cu finele anului 2007. Cu toate acestea, trebuie menţionat, că dinamica creditelor a fost influenţată şi de criza financiară mondială, care s-a declanşat în septembrie 2008.
În Republica Moldova sectorul bancar a suferit mai puţin din cauza crizei mondiale decît sectorul real. În legătură cu aceasta, în mai 2009, Consiliul de Administraţie al BNM a adoptat o hotărîre privind deschiderea liniilor de credit băncilor comerciale din Moldova pentru menţinerea sectorului real al economiei. Aceste credite trebuie să asigure întreprinderile comerciale şi industriale din sectorul real al economiei Moldovei cu resurse accesibile şi ieftine. În legătură cu complicarea situaţiei aferentă crizei financiare mondiale, Banca Naţională va continua să monitorizeze şi să reacţioneze adecvat la toate modificările din procesele economice ale ţării.
Pe parcursul ultimilor zece ani politica valutară a BNM a fost orientată spre menţinerea regimului cursului valutar flotant şi efectuarea intervenţiilor valutare în scopul limitării fluctuaţiilor excesive ale cursului valutar. Un asemenea regim al cursului este mult mai acceptabil pentru economiile deschise, cum este şi economia Moldovei şi oferă posibilitatea realizării unei politici monetare şi valutare mai flexibile. În perioada 2006 - septembrie 2008 cursul valutei naţionale în raport cu dolarul american a crescut treptat. În această perioadă evoluţia cursului valutei naţionale faţă de dolarul SUA a fost influenţată, în special, de creşterea volumului lichidităţii în valută străină pe piaţa internă, cauzată de prezenţa fluxurilor considerabile de valută străină, legate de transferurile băneşti, investiţiile străine directe şi împrumuturile private obţinute de la nerezidenţi, precum şi de trecerea parţială de la depozite în valută străină la depozite în valută naţională.
Cu toate acestea, începînd cu septembrie 2008, cînd criza financiară mondială a ajuns şi în regiunea noastră, dinamica cursului valutei naţionale în raport cu dolarul american şi-a modificat trendul. Comparativ cu alte ţări din regiune valuta noastră a fost mai puţin supusă influenţei negative a crizei financiare şi totuşi, începînd cu 3 septembrie 2008 cursul leului moldovenesc în raport cu dolarul american a scăzut cu 15.9% comparativ cu 5 iunie 2009. Faptul că pe parcursul ultimilor ani BNM a acumulat rezerve valutare suficiente, care au crescut mai mult decît de două ori, de la 775.3 milioane dolari SUA la finele decembrie 2006 la 1.8 miliarde dolari SUA la finele lunii septembrie 2008, a oferint posibilitatea efectuării intervenţiilor pe piaţa valutară în scopul stopării devalorizării considerabile a valutei naţionale.
Cu toate că, începînd cu septembrie 2008, activele oficiale de rezervă au scăzut cu 52%, atingînd 1.2 miliarde dolari SUA, acestea continuă să se afle la un nivel satisfăcător, acoperind 3.2 luni de import de măsuri şi servicii.
Începînd cu luna mai 2009 se observă o tendinţă de stabilizare pe piaţa valutară în legătură cu creşterea fluxului de valută din export cu 80% comparativ cu aprilie 2009 şi a transferurilor persoanelor fizice din străinătate cu 74%. Astfel, în această perioadă leul moldovenesc în raport cu dolarul SUA s-a apreciat şi BNM a început să cumpere intensiv lichiditatea excesivă de pe piaţa valutară.
Dar, noi controlăm cu atenţie fluxurile de capital care pot avea un efect distructiv şi în acest sens sistemul rapid de informare care identifică aceste fluxuri în procesul realizării a fost introdus în 2009. În afară de aceasta, Legea privind reglementarea valutară, în acţiune din 18 ianuarie 2009, prevede dreptul BNM de a stabili măsuri de protecţie care ar împiedica asemenea fluxuri de capital.
Stabilitatea pieţelor financiare în mare măsură este condiţionată de prezenţa unui nivel adecvat de capitalizare la instituţiile financiare. Pentru elaborarea strategiilor de gestionare a crizelor este necesar de a examina eventuala evoluţie a riscurilor şi eventuala ei influenţă asupra suficienţei capitalului. În acelaşi timp, este posibilă utilizarea diferitelor metode de testare a streselor.
În condiţiile de criză, pe lîngă asigurarea suficienţei de capital, o sarcină nu mai puţin importantă este şi necesitatea asigurării continuităţii plăţilor efectuate de către bănci în cazul unor retrageri masive de depozite, provocate de instabilitatea situaţiei financiare a clienţilor băncilor, precum şi de panica în rîndul populaţiei. În scopul soluţionării acestei sarcini, Banca Centrală este nevoită să ofere operativ lichiditatea corespunzătoare, astfel practic executînd rolul principal în stabilizarea pieţei financiare. De aceea, în condiţiile de criză, este foarte important de a se urmări nivelul de capitalizare şi al lichidităţii în sectorul bancar.
Referitor la sectorul bancar al Republicii Moldova trebuie să menţionăm, că în anii 2004 şi 2007 Fondul Monetar Internaţional, în colaborare cu Banca Mondială a realizat evaluarea sectorului financiar al Republicii Moldova (FSAP). Conform acestei evaluări, legislaţia bancară a republicii corespunde directivelor europene şi practicii bancare mondiale, iar supravegherea bancară şi reglementarea, în ansamblu, corespund principiilor Comitetului Basel în acest domeniu. Experţii de asemenea au concluzionat că sistemul bancar, în ansamblu, poate fi caracterizat cu un nivel înalt al suficienţei capitalului şi lichidităţilor.
Ţinînd cont de faptul că stabilitatea financiară a băncilor depinde în mare măsură de baza normativă care reglementează activitatea lor, trebuie menţionat, că Banca Naţională, în ultimii ani a întreprins un şir de măsuri în scopul perfecţionării cadrului legislativ, reglementării prudenţiale şi a metodelor de supraveghere ţinînd cont de standardele general aplicate şi recomandările experţilor FSAP.
Astfel, în legislaţie au fost introduse modificări privind stabilirea mărimii cotei substanţiale în capitalul băncii la nivel de 5%; a limitei maxime a sumei tuturor cotelor-părţi în capitalul băncii, proprietarii cărora sunt rezidenţi ai zonei off-shore în mărimea care să nu depăşească mărimea cotei substanţiale, la fel au fost perfecţionate noţiunile „conducătorul băncii” şi „persoană afiliată”.
În scopul susţinerii consolidării sistemului bancar, în 2005 a fost stabilită cerinţa faţă de capitalul băncilor în mărime de 50 mln. lei (≈3 mln. euro). Pentru băncile care efectuează activitate pe piaţa internaţională, cerinţa faţă de capital a fost stabilită în mărime de 100 mln. lei (≈ 6 mln. euro), care începînd cu 2008 este valabilă pentru toate băncile. De asemenea, au fost revizuite componentele capitalului băncilor cu includerea în capitalul de gradul II a datoriilor subordonate.
Capitalul sectorului bancar la data de 31.03.2009 a constituit 6.7 mlrd. lei şi a crescut în ultimele 12 luni cu 19.2%. Coeficientul mediu al suficienţei capitalului a atins 32.9%, în timp ce capitalul minim necesar trebuie să constituie 12%. Acest fapt reflectă prezenţa la bănci a unui potenţial adecvat efectuării operaţiunilor fără a prejudicia capitalul. La una din cele mai esenţiale realizări ale sectorului bancar poate fi atribuită şi apariţia investitorilor strategici străini. În perioada 2006-2007 la investiţiile străine existente au fost înregistrate patru noi achiziţii (de către două bănci europene şi două companii europene cu investiţii de capital). Către finele primului trimestru al anului 2009 cota investiţiilor străine în capitalul bancar a constituit 74.2% comparativ cu 51.4% la finele anului 2005.
Începînd cu 2007, pe lîngă evaluarea riscurilor legate de creditele eliberate, au fost înaintate cerinţe prudenţiale privind evaluarea de către bănci a riscurilor legate de celelalte active şi obligaţiunile condiţionale, precum şi formarea rezervelor pentru acoperirea pierderilor aferente acestora. Astfel, clasificarea activelor şi obligaţiunilor condiţionale, supuse riscului de credit, trebuie să se efectueze de către bănci în condiţii analogice clasificării creditelor, ţinînd cont de factorii riscului financiar. În cazul în care activele şi obligaţiunile condiţionale se află sub influenţa circumstanţelor şi condiţiilor reale din altă ţară, la evaluarea acestora se ţine cont şi de riscul ţării respective. Aceste cerinţe contribuie la o reflectare mai adecvată a situaţiei financiare a băncilor.
Activele sistemului bancar în ultimul an au crescut cu 10.5%. Această creştere a permis băncilor să majoreze cu 7.7% volumul creditelor eliberate. Trebuie menţionat, că partea activelor nefavorabile în volumul total al activelor la finele primului trimestru al anului curent a constituit doar 5.1%. Urmărind în ultimul timp creşterea nivelului creditelor nefavorabile în volumul total al activelor, trebuie menţionat, că evoluţia situaţiei va depinde de ritmurile de restabilire a sectorului real al economiei.
De asemenea, ţinînd cont de importanţa menţinerii lichidităţii băncilor la un nivel capabil să asigure continuitatea plăţilor, trebuie menţionat, că în ultimele 12 luni mărimea activelor lichide a crescut cu 16.9%, asigurînd astfel lichiditatea curentă din sistem la nivel de 29.3%, norma fiind 20%.
În ultimii ani Banca Naţională a Moldovei acordă o atenţie importantă perfecţionării continue a sistemului controlului intern al băncilor, necesitatea căruia se stabileşte prin perfecţionarea continuă a activităţii lor. În calitate de parte constituentă a sistemului controlului intern, este importantă activitatea internă a băncii orientată spre neadmiterea utilizării băncii în scopul spălării banilor. Pentru aceasta, Banca Naţională a stabilit cerinţe speciale de supraveghere care presupun necesitatea aplicării de către bănci a procedurilor interne corespunzătoare pentru respectarea aşa-numitului principiu „Cunoaşte-ţi clientul”. De asemenea, a fost stabilit un set de măsuri orientate spre asigurarea transparenţei structurii acţionarilor şi împrumutaţilor băncilor, precum şi a beneficiarilor. În acest context, se ţine cont de necesitatea asigurării transparenţei nu doar a deţinătorilor de cote substanţiale, dar şi a acţionarilor care deţin cote mai mici de 5% în capitalul băncii. Măsurile menţionate mai sus au făcut să crească calitatea gestionării riscurilor în bănci contribuind prin aceasta la consolidarea stabilităţii lor financiare.
Banca Naţională a Moldovei va continua să perfecţioneze formele şi metodele de supraveghere bancară, ţinînd cont de noile documente emise de către Comitetul Basel privind eficienţa supravegherii bancare, prin aceasta contribuind la consolidarea continuă a stabilităţii sectorului bancar.
În ultimii zece ani, conform articolului 66 al Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi recomandărilor Fondului Monetar Internaţional, organizarea evidenţei contabile şi întocmirea rapoartelor financiare ale Băncii Naţionale a Moldovei se ţin în corespundere Standardele Internaţionale ale rapoartelor financiare (SIRF). În primul rînd, aceasta înseamnă aplicarea metodelor de evaluare a activelor şi pasivelor la valoarea lor reală, ţinînd cont de principiile internaţionale de depistare şi control al eventualelor riscuri la care poate fi expusă banca. În acelaşi timp, trebuie să menţionăm, că aplicarea SIRF necesită o monitorizare permanentă a modificărilor în conţinutul nemijlocit al standardelor şi în analiza şi selecţia politicii corespunzătoare de ţinere a evidenţei referitor la respectarea noilor operaţiuni bancare, precum şi la pregătirea informaţiei necesară pentru dezvăluire în rapoartele financiare ale băncii.
Utilizarea SIRF măreşte posibilitatea efectuării unei evaluări reale a situaţiei băncii şi face rapoartele financiare mai accesibile. De asemenea, rapoartele financiare ale Băncii Naţionale pot fi comparate cu rapoartele financiare ale altor bănci centrale care aplică SIRF.
În acelaşi timp, în conformitate cu Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei, rapoartele financiare anuale, conturile şi registrele Băncii Naţionale se supun unui audit extern anual, în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit. Auditul se efectuează de către o organizaţie independentă cunoscută, selectată pe bază de concurs şi avînd o experienţă de muncă recunoscută în domeniul auditului băncilor centrale şi a instituţiilor financiare internaţionale.
Referitor la sistemul de plăţi vreau să menţionez că, la finele anului 2002 Banca Naţională a Moldovei a aprobat Strategia de dezvoltare a sistemului naţional de plăţi al Republicii Moldova stabilind concepţia reformării acestui sector. În corespundere cu prevederile documentului menţionat, Banca Naţională a realizat un şir de măsuri care au permis modernizarea infrastructurii de plăţi a ţării. Printre altele, aş vrea să menţionez următoarele măsuri importante:
- implementarea unui nou sistem automatizat de plăţi interbancare (SAPI), alcătuit din sistemul de decontare pe bază brută în termen real pentru plăţi urgente şi de mare valoare şi sistemul de compensare cu decontare pe bază netă pentru procesarea plăţilor de mică valoare. În cadrul misiunii comune a FMI şi Băncii Mondiale referitor la evaluarea sectorului financiar al ţării noastre (misiunea FSAP), s-a efectuat o evaluare detaliată a SAPI privind corespunderea acestuia principiilor de bază ale Comitetului Basel privind sistemele de plăţi importante în sistem şi s-a constatat că sistemul nostru corespunde integral Standardelor internaţionale;
- implementarea noilor instrumente de plată, cum ar fi transferul de credit (credit transfer) şi debitarea directă (direct debit), precum şi crearea premiselor necesare extinderii spectrului de servicii care pot fi oferite de către bănci prin sistemul deservirii la distanţă (electronic banking). Trebuie menţionat că, în corespundere cu legea, Banca Naţională efectuează supravegherea sistemului de plăţi al Republicii Moldova. În noiembrie 2008 BNM a aprobat Politica privind supravegherea sistemului de plăţi al Republicii Moldova, stabilind scopurile şi principiile de supraveghere, precum şi sistemele care vor fi supravegheate. Un aspect important al acestei politici este extinderea sferei supravegherii asupra componentelor sistemului de plăţi al ţării, inclusiv asupra sistemelor care acţionează în afara Băncii Naţionale.
În final aş vrea să constat că sistemul bancar stabil şi măsurile întreprinse privind susţinerea sectorului real ne oferă posibilitatea depăşirii crizei financiare internaţionale în termene restrînse şi de a avea o bună perspectivă pentru dezvoltarea în continuare a sistemului nostru financiar.
Vă mulţumesc pentru atenţie.