Forumul economic: Cooperarea Economică Regională Est-Vest – 7 octombrie 2010
Asociaţia Oamenilor de Afaceri din Moldova

Discursul Guvernatorului BNM Dorin Drăguţanu
Cooperarea regională şi competitivitatea Republicii Moldova

     Republica Moldova are o economie mică şi deschisă, ceea ce o expune semnificativ la şocurile economice externe. Republica Moldova nu dispune de resurse naturale importante, cu excepţia solului agricol. Dezvoltarea de durată a Republicii Moldova poate fi atinsă doar în strânsă cooperare cu partenerii externi.

     Sporirea competitivităţii economiei noastre şi asigurarea unei creşteri economice sănătoase şi de durată poate fi atinsă în termen mediu doar prin atragerea masivă a investiţiilor străine, implementarea tehnologiilor moderne şi penetrarea pieţelor de desfacere externe. Acest lucru va permite tranziţia de la o creştere economică bazată pe consum la o creştere economică bazată pe export.

     În raportul competitivităţii mondiale pentru anii 2010-2011, publicat de Forumul Economic Mondial, Republică Moldova s-a poziţionat pe locul 94 din 139 de ţări. În baza acestui raport, primii cinci factori generali care afectează mediul de afaceri în Republica Moldova sunt: instabilitatea politicilor de stat, accesul limitat la finanţare, corupţia, eficienţa redusă a guvernului din cauza birocraţiei şi instabilitatea guvernării. Acest rezultat indică cât de acute sunt problemele noastre şi reiterează necesitatea unor reforme rapide, curajoase şi profunde. Factorii enumeraţi afectează grav competitivitatea Republicii Moldova şi reprezintă piedicile majore în atragerea investiţiilor străine, asigurarea creşterii economice de durată şi sporirea bunăstării cetăţenilor.

     Fără a dilua importanţa factorilor de mai sus pentru competitivitatea generală a Republicii Moldova aşi dori să mă axez în acest discurs pe o abordare mai îngustă, micro-economică.

     Cea mai importantă resursă economică a Republicii Moldova este forţa de muncă. Este evident că abordarea creşterii competitivităţii economiei noastre nu poate să neglijeze acest fapt. Costul forţei de muncă poate să fie ajustat în mod eficient prin politicile promovate de stat în vederea eliminării restricţiilor de pe piaţa muncii, sporirea educaţiei, creşterea eticii profesionale etc. Dar sporirea competitivităţii externe a întreprinderilor şi antreprenorilor din Republica Moldova poate fi atinsă şi prin diminuarea costului unitar al muncii. La nivel de politici de stat acest lucru poate fi atins prin trei metode binecunoscute: deprecierea monedei naţionale, scăderea salariilor şi creşterea productivităţii muncii.

     Deprecierea nominală şi reală a monedei naţionale faţă de monedele principalilor parteneri externi în scopul sporirii competitivităţii a fost şi este o metodă larg utilizată de multe ţări. Cu toţii cunoaştem discuţiile aprinse curente între SUA, UE şi China cu privire la subevaluarea monedei chineze. În Japonia sunt evidente îngrijorările privind aprecierea yenei şi riscul de pierdere a competitivităţii şi scădere a exporturilor. Multe ţări din regiune şi-au depreciat la o anumită etapă moneda locală pentru a-şi menţine competitivitatea şi a trece mai uşor prin criză. Ţările sud-europene din zona EURO nu dispun de această opţiune, ceea ce îngreunează semnificativ ieşirea lor din criză şi sporirea competitivităţii.

     Din punct de vedere tehnic, deprecierea monedei naţionale duce la scăderea costului unitar al muncii exprimat în valută străină, astfel diminuându-se preţul produselor autohtone pe pieţele externe.

     Supraaprecierea leului moldovenesc a fost o problemă reală acum 2 ani. În a doua jumătate a anului 2008 leul moldovenesc a înregistrat o apreciere nominală şi reală semnificativă. În luna februarie a anului 2009 cursul real efectiv al monedei naţionale faţă de monedele partenerilor noştri externi s-a appreciat cu 40% faţă de anul 2000. A fost un moment greu pentru economia noastră. Simplu vorbind, dacă toate celelate condiţii ar fi egale, produsele moldoveneşti ar fi  fost cu 40% mai scumpe decît produsele partenerilor noştri comerciali. A fost dată o lovitură grea competitivităţii economiei Republicii Moldova. Datorită acţiunilor întreprinse de BNM cursul real efectiv a revenit la normal la sfârşitul anului 2009, moneda naţională depreciindu-se în termeni nominali cu 18%, iar in termeni reali cu 30%. Astfel s-a contribuit la redresarea competitivităţii noastre pe termen mediu. Pe tot parcursul anului 2010 cursul real efectiv al leului moldovenesc se menţine în limitele acceptabile.

     Merită de punctat că deprecierea monedei naţionale a constituit un şoc pentru economia noastră, dar mai ales a lovit greu în bunăstarea populaţiei. Dar, privind în urmă pot spune că deşi noi înţelegem cât de greu este pentru cetăţenii noştri să treacă prin această perioadă, deprecirea monedei naţionale este benefică pentru economie în general. Prin sacrificiile de astăzi a fost pusă baza unei creşteri economice durabile pe viitor, astfel asigurîndu-se bunăstarea cetăţenilor pe termen lung.

     Desigur, nu trebuie de apelat la deprecierea monedei naţionale de câte ori există o problemă cu competitivitatea. Există anumite limite, în principal derivate din nivelul de sacrificii acceptate de societate. Dar, în situaţii critice, deprecierea monedei naţionale constituie o metodă testată de ieşire din criză.

     Scăderea salariilor nu a fost niciodată o metodă populară de luptă cu criza şi de sporire a competitivităţii. În general la această metodă se recurge în cazuri excepţionale şi atunci când sunt necesare masuri de redresare drastice şi rapide. Ştim cu toţii perioada dificilă prin care trece în prezent în unele ţări din Uniunea Europeană. Scăderea salariilor în sectorul public a fost o decizie grea, care va aduce cu sine costuri sociale şi probabil politice semnificative. Totodată, cred că există foarte puţine companii din sectorul privat care nu au scăzut salariile pe durata crizei.

     Această metodă de creştere a competitivităţii este foarte eficientă, dar implementarea ei necesită o solidarizare generală în cadrul societăţii. Fiecărui cetăţean trebuie să i se comunice într-un mod accesibil că aceste sacrificii se fac pentru binele comun în viitor.

     În condiţiile în care nivelul de sărăcie într-o ţară este foarte ridicat, aplicarea acestei masuri poate să atragă după sine reacţii sociale greu de imaginat. Anume din aceste motive, scăderea salariilor nu pare a fi acceptabilă în Republica Moldova.

     Dacă primele două metode pot fi aplicate de Moldova desinestătator cu un anumit ajutor internaţional, cea de a treia metodă de sporire a competitivităţii necesită un grad înalt de cooperare regională şi internaţională.

     Într-un interviu recent acordat, Guvernatorul Băncii Naţionale a României dl Mugur Isărescu a declarat că agenţii economici nu trebuie să se bazeze doar pe deprecierea leului românesc pentru a ieşi din criză, dar trebuie să găsească soluţii interne pentru sporirea productivităţii muncii.

     Anume această metodă constituie cheia rezolvării problemei în Republica Moldova numită ”competitivitate”. Dar aici există câteva obstacole obiective care îngreunează găsirea soluţiei. Trebuie să recunoaştem că în Republica Moldova cultura antreprenorială este încă în faza embrionară, iar inovaţia este un termen utilizat doar în politicile de stat şi tratatele ştiinţifice. Capacităţile de producţie sunt rudimentare. Societatea încă mai aşteaptă ca statul să rezolve toate problemele, inclusiv cele la nivel de întreprinderi, deşi acel stat ”darnic” a dispărut acum 20 de ani.

     Astfel, nu există altă cale de sporire a productivităţii muncii decât cea de preluare a celor mai bune practici internaţionale. Rolul investiţiilor străine în sporirea competitivităţii devine crucial, ele asigurând accesul la tehnologiile moderne, management performant, resurse financiare ieftine şi accesul la pieţele externe.

     Dacă factorii de decizie se preocupă de sporirea competitivităţii Republicii Moldova, atragerea de investiţii străine rămâne a fi ”prioritatea numărul unu”. Dar atâta timp cât politicile de stat nu vor fi previzibile, corupţia şi birocraţia nu vor fi eradicate şi nu vom avea o guvernare stabilă investiţiile directe în Republica Moldova nu vor cunoaşte o creştere semnificativă.

     Totuşi, doar eliminarea acestor factori inhibitori nu va garanta influxul masiv de investiţii. Nu este suficient doar să deschidem uşa pentru investitorii străini. Mai este necesar să facem Republica Moldova atractivă pentru ei. Sunt sigur că ţara noastră are multe de oferit, nu doar forţă de muncă ieftină.

     Un prim pas ar fi să cunoaştem care sunt necesităţile şi îngrijorările investitorilor, pentru a le oferi soluţii. Acest lucru poate fi realizat doar printr-un dialog continuu cu partenerii externi, prin schimbări de idei şi explorări de oportunităţi. Până la urmă este nevoie să ne cunoaştem cât mai bine şi să dezvoltăm o relaţie bazată pe încredere reciprocă solidă. Acestea ar trebui să fie, în opinia mea, ”coloana sonoră” a cooperării regionale şi internaţionale şi calea de urmat pentru creşterea competitivităţii Republicii Moldova.

Vă mulţumesc.